Duhul Sfânt este Duhul Adevărului…

În Sf. Scriptură Domnul avertizează:
” Păcatele împotriva Duhului Sfânt nu se vor ierta nici în veacul acesta, nici în veacul ce va să fie” (Matei 12, 32)
Înfiorător! Nu știu dacă mulți dintre noi, creștinii, realizăm gravitatea acestor păcate, mai ales când acestea se săvârșesc cu bună știință…
Păcatele împotriva Duhului Sfânt, în general, sunt toate ereziile care atacă Dumnezeirea; în esență, fiind vorba de modul mincinos de a ne raporta verbal, intelectual sau faptic la Persoana și lucrarea Duhului Sfânt…
Prin urmare, orice fel de răstălmăcire în materie de credință, orice afirmație mincinoasă, eronat doctrinară referitoare la Pnevmatologie, dar și la Hristologie, Eclesiologie, poate constitui un păcat de neiertat, mai ales în fața evidențelor teologice ale Predaniei…
Întrucât în toate acestea este vorba de Revelația supranaturală, de Descoperirea dumnezeiască, negarea, contestarea sau doar ironizarea lor cum că ar fi “perimate”, “medievale”, “anacronice”, presupune o atitudine de împotrivire a omului față de Dumnezeu și față de lucrarea Persoanelor Sf. Treimi în Biserică și în lume, astăzi, întrucât modul acesta imuabil al Adevărului și al lucrării Treimice este marca Dumnezeirii de veacuri…
Dacă pe verticală lucrurile sunt destul de clare, pe orizontală lucrurile trebuie lămurite…
Când spun pe orizontală mă refer la relația cu oamenii, deoarece și din această privință se pot face păcate împotriva Duhului Sfânt.
Care ar fi acestea?
Pe de o parte, Duhul Sfânt fiind numit de Mântuitorul “Duhul Adevărului”, iar pe de altă parte, Domnul poruncind “Dragostea de aproapele” ca raportare pe orizontală a Legii iubirii, orice păcat care presupune un mod mincinos sau potrivnic iubirii constituie o împotrivire față de Duhul Sfânt, pentru că “Dumnezeu este iubire”
(1 Ioan 4)
Când denigrăm o persoană spunând lucruri mincinoase despre aceasta, când negăm, contestăm lucrarea, darurile Duhului Sfânt prezente în persoana umană, când ne împotrivim dușmănos față de ea chiar în prezența unor evidențe care mărturisesc contrariul afirmațiilor mincinoase despre aceasta, cu bună știință, săvârșim un păcat împotriva Duhului Sfânt.
Cunoaștem din Epistola întâi către Corinteni a Sf. Ap Pavel, cap. 12, că: “Darurile sunt împărțite, dar același Duh este care lucrează în toți”. Bunăoară, dacă Duhul Sfânt își face lucrarea și prin oameni, potrivit darurilor, talanților și înzestrării fiecăruia, negarea, defăimarea, contestarea acestei lucrări atrage o vinovăție potrivnică nu doar omului, ci și Duhului Sfânt…
În concluzie, pentru mine omul mincinos, nu e doar cel care răstălmăcește, amestecând adevărul cu minciuna, interpretând mincinos un adevăr, apoi cel care ascunde un adevăr sau care omite părți din adevăr ori care nu recunoaște sau nu mărturisește adevărul sau care denaturează cu hiperbole mincinoase realitatea; un astfel de om, este cert că nu-l are pe Duhul Sfânt, Duhul Adevărului și nu slujește lui Dumnezeu, ci lui mamona – tatăl minciunii…
De asemenea, dușmănia, ura, invidia, minciuna, defăimarea, clevetirea, osândirea, neiertarea, fățărnicia, viclenia, exploatarea, asuprirea, calomnia și batjocorirea aproapelui sunt păcate de moarte. Acestea sunt, de asemenea, manifestări de împotrivire și față de Duhul Sfânt, nu doar față de om.
De aceea, dragostea față de semeni, iertarea greșelilor, facerea de bine, modul virtuos și cu pace de viețuire duhovnicească și socială, duc chipul spre asemănare cu Dumnezeu, unesc lucrarea omenească cu cea dumnezeiască în toată făptuirea cea bună, aducând rodire darurilor Duhului Sfânt în fiecare și întreolaltă spre Slava lui Dumnezeu și spre mântuirea omului.
PS:
“Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh.
Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn.
Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi.
Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos.
Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei.
Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh;
Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor.
Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia deosebi, după cum voieşte.”
(1 Corinteni, 12, 4-11)