
Sursă foto: Mădălina Andreescu
În fiecare zi, înainte să plecăm acasă, de la grădiniță, Maria vine la mine în clasă. Un fel de “vine la mami la serviciu”.
Azi, în timp ce mă ajută să fac niște carduri, o întreb, amuzată și curioasă:
“Maria, ce vrei să te faci când vei fi mare?”
“Vreau să fiu mămică.” Și râde la mine cu frumoșii ei ochi cafenii, care privesc direct într-ai mei.
“Ce frumos, Maria! Și eu cred că e cea mai frumoasă meserie! Îți doresc să ai și tu o fetiță așa minunată, cum am eu!”
“Ca mine?” Și râde iar, ca un clopoțel. “Nu, eu vreau să fii tu fetița mea!”
Ei, la asta nu mă așteptam! Nu mi s-a mai spus vreodată, ori poate prea de mult, ca să mai țin minte, că vrea cineva să-i fiu fetiță.
“Dar eu nu mai pot fi copil, Maria!”
“Dar ai fost?”
“Da, am fost și nu o să mai fiu niciodată.”
Maria a rămas pe gânduri.
Și eu.
Ne pregătim de plecare și de noi dialoguri, la fel de savuroase, ca fiecare clipă cu ea.
Mădălina Andreescu, FB