Kenan Wang, FB
„Mă întristează faptul că așa-numitul „Feng Shui” și alte lucruri din aceeași categorie încep să devină subiecte de actualitate și în România – după ce decenii la rând au făcut furori în Europa de Vest și America de Nord.
Nefiind un „alarmist apocaliptic”, n-aș vrea să etichetez această căutare ca fiind în mod necesar o rătăcire de la Credința Creștină, ci mai degrabă aș spune că este o prostie, cauzată de lenea intelectuală.
Fundamentul practicii de „Feng Shui” este „Cartea schimbărilor (Yi-Jing)”, folosită în ritualurile de divinație din Dinastia Zhou de Vest (sec. XI-VIII î.Hr.). Precum orice operă clasică, comentariile acestei cărți cuprind multe alte domenii, de la filosofia etică la matematică, astronomie și muzică.
Cosmoviziunea „Cărții schimbărilor” este una mecanică, care înțelege universul ca pe o mașinărie rafinată, iar aflarea mecanismelor ei de funcționare, o să-l abiliteze pe om să-și afle „destinul”. În acest context, „Feng Shui” ar fi un mic „manual de utilizare” al unei părți infime din această mașinărie. Este o gândire cumva similară cu alchimia din spațiul mediteranean.
Problema este că, conform acestei cosmoviziuni, omul devine un sclav inconștient al așa-numitului destin – exact cum credeau și mulți grecii și romanii înainte de nașterea lui Hristos.
Autonomia omului, precum și rațiunea lui, devin irelevante în fața mașinăriei imense ale universului – care este înțeles ca fiind etern, imutabil, non-personal și non-intervenționist.
În schimb, în Creștinismul Patristic, omul este dotat cu liberul arbitru și poate fi sigur că se bucură de harul și iubirea Creatorului care îl duce spre întâlnirea cu El. Omul decide singur dacă dorește să accepte această invitație sau nu; în alte cuvinte, destinul omului este lăsat la propria alegere.
Chiar îmi este greu să înțeleg de ce în această epocă a noastră, în care comunicarea instantanee devine o necesitate imperativă pentru orice instituție care dorește să-și construiască o imagine pozitivă, există atât de mulți oameni care doresc să adopte o cosmoviziune mecanică, acceptându-și o poziție de sclav inconștient.
Este chiar și mai incomprehensibil faptul că în această epocă a idolatriei libertății, care aproape duce spre anarhie și dezordine, există atât de mulți oameni care acceptă în mod voit „destinul” format din întâmplare.” – Kenan Wang, FB.
