„Nu cred că voi fi vreodată iubită pentru ceea ce sunt” – o altă față a videochat-ului
„Ai intrat la facultate și ai nevoie să-ți plătești studiile? Job-ul la studioul X te va ajuta”. Cam așa sună o reclamă la videochat, care mi-a apărut adineaori pe Youtube. Conform celor mai recente date din presă, în România sunt peste 400.000 de persoane care lucrează în industria videochat-ului.
Pentru că e o lume care fură viețile multor femei și una dintre formele soft de sclavie modernă, descriu, pe scurt, experiența mea cu una dintre femeile în criză de sarcină care făceau videochat în momentul în care au solicitat sprijin.
Fraza din titlu a fost rostită de o tânără frumoasă și deșteaptă, după 6-7 ani de videochat. Ajunsese acolo exact din motivul pe care îl promovează această reclamă: să-și susțină studiile. Venea de la țară dintr-o familie fără posibilități, intrase la taxă, nu avea cum să-și plătească studiile și, luându-se după aceste reclame care sunt peste tot, s-a gândit că așa își poate îndeplini visurile.
O altă persoană poate ar fi găsit o soluție care să nu implice videochat-ul. Sara a ales asta pentru că mediul a condus-o acolo. Tatăl ei era alcoolic și violent. A trecut printr-un abuz sexual și prin relații toxice. Își amintește din copilărie că, atunci când era mică, tatăl ei obliga alte femei să facă prostituție.
Ce a trăit după ce a intrat în videochat?
Sclavie modernă: în a doua zi de lucru la studio, a primit casă și mașină pe numele ei. La început a fost wow, dar abia mai târziu și-a dat seama de prețul pe care îl va plăti. Trebuia să lucreze la acel studio până va achita casa și mașina. Voia să plece, să nu mai facă? Era obligată să plătească banii sau să renunțe la ele.
Obiectificarea femeii – baza industriei de videochat – a avut consecințe dezastruoase asupra ei, asupra relațiilor cu ceilalți oameni și asupra viitorului ei. Scăderea stimei de sine, depresie, deznădejde, gândul că niciodată în viață nu va mai întâlni un bărbat care să o prețuiască cu adevărat pentru ceea ce este ca om, gândul că nu-și va putea întemeia niciodată o familie, pentru că bărbații din jur se raportează la ea strict ca la un obiect pe care îl folosesc și îl aruncă. Sunt consecințe a căror vindecare a necesitat ani de terapie și încă mai există sechele.
Când a apărut vestea neașteptată că este însărcinată, toată lumea a presat-o să facă avort și a fost amenințată cu concedierea. Avortul e următorul nivel în obiectificarea femeii – este folosită pentru relații intime, iar când rămâne însărcinată, este presată să facă avort, alungată de acasă, amenințată etc.
Ce a salvat-o pe Sara din toate aceste lanțuri care o țineau captivă? Alegerea vieții și nașterea copilului. A fost greu? Enorm de greu! O luptă imensă cu presiunile familiei, care se gândea la „ce va zice lumea?”, cu presiunile partenerului, care o amenința și o șantaja pentru a obține avortul și cu incertitudini majore legate de viitor. Știa că îi va fi foarte greu, pentru că se va lupta cu absolut toate problemele care o duseseră în acest punct și mai avea o problemă de rezolvat: cum se va descurca cu copilul? Însă tocmai copilul i-a dat puterea să lupte pentru a rezolva toate aceste probleme.
Cu mult sprijin, cu implicarea unor specialiști cu experiență din cadrul Centrelor ROUA, Sara și copilul ei sunt bine.
Sara mai are din când în când coșmaruri cu experiențele trăite, dar este pe drumul speranței. De luni de zile ziua are grijă de copil, noaptea învață. Va susține examene pentru o calificare profesională care să o ajute să fie cu adevărat liberă și independentă.
Ajută-ne să ajutăm!