Psiho-capac

Avem noi la Biserică o fetiță de 4 ani care vine cu mămica ei mereu la Liturghie. E foarte atentă, serioasă, se împărtășește mereu.

Păpușica e atât de scumpă, că a vrut să se spovedească, la 4 ani. Bucuria ei e Biserica.

Duminică, vine la împărtășit. Are buza spartă, i-a curs sânge, acum are o cicatrice mare.

O întreb: ce ai pățit?

M-am rănit de la capacul sticlei de apă.

M-o apucat pandaliile.

Cretinii ecopsihopați au lipit capacul, și nu poți bea ca lumea. Toată lumea îl rupe. Dar rămân niște țepi de plastic foarte tăioși care rănesc buzele. Imbecilii își închipuie că așa vor limita poluarea. Fals.

Eu știam că jucăriile cu potențial periculos, tăietor, contondent, sunt refuzate.

E deja greu pentru un copilaș să ridice sticla la gură, dar să se taie în capac…

Ar trebui dați în judecată de milioane de oameni cu daune uriașe. Asociațiile părinților, de ce dormiți? Mâine decerebrații cu avioane private ne vor pune o grenadă la gura sticlei pentru binele planetei.

A, și încă ceva: boicot total sticlelor care rănesc.