Oamenii nevăzători în lumea celor orbi

Distribuie acest articol

Ieri vorbeam de educație și am pus această întrebare: Ce s-a întâmplat cu educația în ultimii 34 de ani? O educație care îi lipsește societății de astăzi este educația socială sau mai bine zis educația spiritului civic, ba chiar aș merge mai profund de atât și aș spune cu regret că ne lipsește acea educație a umanității. Nu de puține ori am întâlnit oameni nevăzători care așteaptă în stațiile de autobuz. Deși în jurul lor sunt zeci de oameni, cu doi ochi “la purtător”, toți se comportă ca niște orbi și se fac că nu îi văd pe acești oameni nevăzători. Nu își pune nimeni întrebarea “Dar oare ce autobuz așteaptă acest om?” În această dimineață mă uitam așa la chipurile lor. Unii cu ochii în telefon, alții se uitau la el cu milă, alții îl priveau și apoi treceau pe lângă el și se urcau în autobuz. Vă dați seama poate omul nevăzător ar întreba pe cineva, ceva, dar ce să facă? Să strige în gura mare? Ajung lângă el, îi dau bună dimineața și îl întreb ce autobuz așteaptă. Îmi răspunde și apoi îmi mulțumește pentru ajutor. I-am spus că am să aștept ca să îl ajut să urce în autobuz, cu toate că nu aveam același drum. Îmi spune că mă pot urca in autobuzul pe care îl aștept că…”Văd eu cum mă descurc” și zâmbește. I-am că mai bine vedem împreună și a început să râdă. Un om cu bun simț, educat. Un om care știe să zâmbească cu toate că este foarte greu în situația lui. Când ajunge autobuzul în stație am avut ocazia să văd altă situație josnică. L-am condus spre ușa autobuzului și călătorii și spatele nostru s-au băgat în fața lui goana după scaune. O puștoaică cu ghiozdanul în spate ba chiar l-a împins puțin ca să treacă ea în fața lui. “Zic stați puțin că acum se dau scaune calde” iar el îmi răspunde.”Știu, știu că așa pățesc aproape în fiecare dimineață. Dar eu nu stau pe scaun”. Ceilalți călători foarte bucuroși de isprava lor pentru că stau pe scaun. Noi am rămas ultimii că na….trebuia să avem noi grijă la ei, nu ei să acorde atenție asupra unui om nevăzător. Din păcate nu este prima dată când scriu despre asta. Nu va fi nici ultima dată. În postările anterioare spuneam doar de faptul că cei văzători îi ignoră pe cei nevăzători. Astăzi scriu cu și mai mare tristețe. Cei văzători nu doar că sunt orbi cu cei nevăzători dar nu le acordă nici atenție și nici prioritate. Cred că ne mai trebuie mult timp să ne educăm în această privință. Dacă îmi ajută Dumnezeu, chiar voi dezbate acest subiect într-o emisiune viitoare.
Haideți să nu fim orbi cu cei nevăzători. Fiți ochii celor din jurul dumneavoastră.