Copiii aceia nevinovați, care nu au fost nici botezați și nici împărtășiți, în mod tipiconal, însă ființial au fost botezați cu botezul sângelui mucenicesc și s-au împărtășit de fericirea cea fără de sfârșit, atunci când Mântuitorul Iisus Hristos a redeschis Raiul prin Învierea Sa, acolo fiind ei foarte conștienți și devenind rugători pentru toată lumea, mai ales pentru copiii ce mor în lumea asta fără șansa botezului și a împărtășaniei, ca botezul acelora să fie lacrimile lor de suferință și împărtășirea lor să fie împărtășirea cea mai adevărată de Față către Față cu Mântuitorul lumii, Iisus Hristos.
Au fost martirizați în numele căutării Pruncului Iisus, dar fără voia lor personală exprimată clar în lumea asta, ci așa a fost Voia lui Dumnezeu, după cum le-a fost lor proniat mai dinainte de El.
Prin aceasta se vede clar că Dumnezeu respectă cel mai mult la om nu orice voință exprimată în această lume, ci numai voința ființială, adică aceea care de multe ori în această lume a păcatului ori nu ajunge să se exprime deloc, ori nu ajunge să se exprime foarte limpede … de unde și nenumăratele nemulțumiri ale oamenilor și lipsa lor de fericire, pentru că nu și-au găsit propriul sens în lumea asta, nu au ajuns să se cunoască pe ei înșiși dar și pe Dumnezeu, așa precum este El cu adevărat.
Mulți au doar ceva cunoștințe despre Dumnezeu, dar încă nu au ajuns să-L cunoască cu adevărat.
Iar egoismul face ravagii peste tot, mulți impunând voia lor altora, dar o voință bolnavă de păcat, care încă nu s-a desprins de zgura patimilor de tot felul. Așa a făcut și Irod, crezând că așa ajunge la fericirea cea fără de sfârșit, la care sufletul omului tânjește în mod natural și ființial. Dar a confundat totul, diavolul l-a amăgit, pe frecvența mândriei și a egoismului având acces la sufletul lui și așa la nenorocit …
De aceea este atât de importantă practicarea smereniei, pentru că e singura putere divină ce rupe orice putere demonică asupra noastră.
Când se trece de lumea aceasta, de toate barierele ei, abia atunci pentru orice suflet este clar ce își dorește în mod ființial și pentru totdeauna.
Oricine ajunge în iad nu va simți că aceasta e tot ce și-a dorit vreodată … deci numai prin înșelare se ajunge acolo, nu în mod voit ființial de către cineva.
Și oricine ajunge în Rai, sufletul lui chiar simte că într-adevăr aceasta este tot ce și-a dorit cu adevărat în mod ființial.
Așa au simțit și copiii uciși de Irod, când sufletele lor nevinovate au ajuns în Rai.
Să avem și noi parte de rugăciunile pruncilor nevinovați, înaintea Mântuitorului nostru Iisus Hristos! Amin.
