Am ajuns să ne așezăm tinerii în sicrie de o vreme…

Când plecați de acasă făceți-vă semnul Sfintei Cruci și rostiți un Tatăl Nostru. Durează 2 minute. Am ajuns să ne așezăm tinerii în sicrie de o vreme. Ori de boală, de multe ori din accidente. Aseară am pierdut încă unul, în ceea ce a devenit parcă o casă a morții (zidul morții). De foarte multe ori viteza excesivă, dorința de a-ți etala puterea mașinii pe stradă, de parcă am ajunge undeva mai repede decât îngăduie Dumnezeu. Cine ne garantează că ne vom întoarce acasă sănătoși, atunci când ne urcăm la volanul mașinii pornind spre oraș sau mai departe, acolo unde ne poartă treburile noastre? Dar rugăciunea este de mare folos. Îngerul păzitor vine și se așează lângă omul care își aduce aminte să-l cheme cât mai des cu putință, pentru ai deveni însoțitor de nădejde. Viața este atât de prețioasă, mai ales tinerețea când uneori sângele fierbe în noi și este greu de stăpânit, atunci avem nevoie să învățăm cât de importante sunt regulile, măsura, răbdarea. În trafic zilnic se încalcă orice regulă de circulație, vezi la tot pasul depășiri la limită, forțări de semafor. Poate tocmai culoarea roșie îți era menită să te ferească de o cumpănă, însă tu vrei să împingi limita și acele secunde câștigate se pierd pentru totdeauna puțin mai departe. Poate tocmai bătrânica care a călcat zebra exact când tu erai bucuros că ai prins o porțiune de drum liberă, este îngerul păzitor care te-a ferit de alt teribilist ce se pregătea să iasă din următoarea intersecție fără să se asigure. Dumnezeu ne pune frână la tot pasul, însă omul de atâtea ori se încăpățânează și vrea să își încerce norocul , trecând peste toate semnele așezate cu atâta dragoste pentru a-l aduce acasă sănătos și de această dată. Când ne urcăm la volan putem deveni victimele sau criminalii ignoranței noastre, dacă uităm că regulile sunt făcute pentru a ne respecta unii pe alții. Prețuiți-vă Viața, nu avem alta de recuperat!