Am observat în ultimul timp tentativele disperate ale unora de a justifica ultimele canonizări ale BOR. Ce-a zis Părintele x despre Părintele y, cum îl considera Părintele a pe Părintele b, cum i-a luat apărarea Părintele c Părintelui d, etc. Fraților, la ce folosește barbologia asta?! Cui vrei să justifici sfințenia, unor atei?! Unora care urăsc credința în general, care de fapt nici nu acceptă realitatea celor nevăzute, începând cu existența lui Dumnezeu? Păi tu vrei să-l convingi pe cutare că Părintele Stăniloaie sau Părintele Arsenie Boca erau sfinți, iar el nici nu crede în Dumnezeu?.. Convinge-l mai întâi că el însuși nu descinde din maimuță și că există un Creator al tuturor lucrurilor, inclusiv al lui, convinge-l mai întâi că au fost oameni în istorie care au intrat în strânsă legătură cu Divinitatea, Care i-a umplut de har și de sfințenie, apoi să faci discursuri din alea, care și așa sunt din punct de vedere logic absolut inutile. Cine crede în sfințenia sfinților nu are nevoie de demonstrații logice, iar cine nu crede, nu va crede datorită demonstrațiilor logice. Credința este o lumină divină, cine nu o are pas, se trece mai departe. Eu nu trebuie să-mi justific dragostea de și credința în NIMĂNUI. Eu cred și iubesc, sunt liber să o fac. Sfântul Sinod prin canonizări mi-a dat o mare mână de ajutor, a oficializat cultul acestor sfinți, adică noi iubindu-i și crezând în ei rămânem în ascultarea Bisericii. Dar repet, justificările nu-și au locul. Biserica Ortodoxă este a noastră, a celor care o iubim. Cui nu-i place, să scrie acasă. Doamne ajută și pa. Părintele Sorin Croitoru.
