Tindem, de cele mai multe ori, să idealizăm trecutul, să îl ,,cosmetizăm” într-atât de mult încât să uităm cu adevărat diferența dintre ceea ce a fost și ce ne dorim noi să fie.
Atunci când ne gândim la perioada greco-romană ne vin în minte splendoarea imperiilor de odinioară, geniul arhitectural, creativitatea literară, marile întrebări ale filozofiei, fair play-ul întrecerilor sportive, dar cu toate acestea, antichitatea a fost și perioada desfrâului, a grotescului și a dezumanizării, a persecuției, dar mai ales a lumii fără Dumnezeu, în care omul, decăzut, și-a ridicat fricile la rang de zeitate.
Am privit deschiderea jocurilor olimpice cu tristețe, asemenea multor altor oameni. Am văzut cum o țară, unde se găsesc vestigii de seamă ale artei gotice, unde catedralele creștine aproape ating cerul, unde capodopere ale epocii medievale creștine încă uimesc privitorii, se prezintă lumii întregi sub forma grotescului.
A fost sau nu Cina cea de Taină prezentată sub forma unei blasfemii sau poate doar reprezentarea unui banchet grecesc? Nu asta contează, ci felul în care Franța, tărâm al egalității, fraternității și libertății, a dat un nou sens acestor cuvinte, din păcate unul departe de Adevăr.
În Duminica vindecării celor doi demonizați din ținutul Gadarei, observăm cum Mântuitorul îi salvează pe cei doi de patima lor, alungând duhurile rele într-o turmă de porci. Deși salvează atât sufletele chinuite cât și comunitatea de spaima pricinuită de aceștia, Hristos este alungat din mijlocul lor. De ce? Pentru că valoarea economică a porcilor era superioară celei umane! Între suflet și animal, oamenii l-au ales pe al doilea.
Poate ar trebui să fim mai atenți atunci când rămânem acasă, duminica, departe de potir, sau când alegem să dăm curs altor petreceri și nu a celei lângă Hristos. Francezii pare că în mirajul unei alergării după toleranță, au ales dezumanizarea.
Între Hristos, dăruit nouă prin jertfa crucii și prin minunea Euharistiei, astăzi, unii par să continue să aleagă porcii!
Autor: Constantin Răzvan Popovici
