O minune a Sfintei Teodora de la Sihla

Distribuie acest articol

Era în luna august, 2006, când o creştină urca la Schitul Sihla împreună cu mama sa, ca să se roage la Peştera Sfintei Teodora, fiindcă avea un mare necaz. Şi cum mergeau ele pe poteca dinspre Mânăstirea Sihăstria spre Sihla, prin pădure, au întâlnit o maică înaltă, cu un baston în mână, căreia i-au zis:
– Blagosloviţi, maică! Aţi fost la Sihla ?
– Domnul, Maica Domnului! Da, am fost acasă la mine, la peştera mea, la Sihla, dar acum merg la Sihăstria, că şi acolo mi-au făcut Părinţii casă.
Femeia nu şi-a dat seama cu cine vorbeşte şi a zis:
– Maică, părintele stareţ de la Sihla oare o fi acasă? Am mare nevoie de el !
– Da, da, Părintele Pahomie este acasă! Du-te, du-te, că ai să te bucuri !
Femeia şi-a întors capul, salutând-o de rămas bun:
– Blagosloviţi, maică !
– Maica Domnului să te blagoslovească, a răspuns maica.
Când şi-a luat rămas bun, femeia a văzut pe umerii maicii şi pe spate atârnându-i plete albe. Uimită, a gândit: „Doamne, maică şi cu plete pe spate!” Pe loc şi-a amintit că cel chip blând, acele plete, acea figură îi era cunoscută de undeva. Luptând cu mintea, şi-a amintit că acel chip este la fel cu acela din icoana Sfintei Teodora, aflată în Peşteră!!! Emoţionată, s-a întors să o strige pe maică, însă aceasta dispăruse, nu mai era…A urcat la Sihla şi, plângând, i-a povestit Părintelui Pahomie întâmplarea. Era atât de emoţionată şi aşa de tare plângea femeia aceea, încât ochii săi erau ca două izvoare de apă ce curgeau necontenit. Am văzut-o şi eu plângând în biserică, în timpul Sfântului Maslu, un plâns abundent care-i uda picioarele. L-am întrebat pe Părintele Pahomie care-i cauza atâtor lacrimi. Părintele a spus:
– Nu ştii, frăţia ta! Acea femeie s-a întâlnit personal cu Sfânta Teodora, în timp ce venea către schit. Mare evlavie are acea creştină la Sfânta de i-a ieşit în cale. Revărsarea de lacrimi pe care o vezi este lucrarea harului care a atins-o prin prezenţa Sfintei Teodora. Mari sunt minunile Sfinţilor lui Dumnezeu !
Joi 5 aprilie 2007, de Floarea BUZINCU

Zilele trecute urcam la mănăstirea Sihla…
Era în zori de zi și un pic de ceață învăluia pădurea liniștită.
Veneam de la Dorohoi pentru a sluji aici la mănăstire în locul unde am fost hirotonit acum mulți ani în urmă.
Mașina parcă ,, gâfâia ” prin virajele foarte periculoase și îmi aduceam aminte că am urcat împreună cu preoteasa mea pe jos această cale pentru a fi hirotonit aici în apropierea locului unde Sfânta s- a nevoit … când drumul acesta forestier încă nu era amenajat…
Știind o parte dintre minunile Sfintei pe care le-am citit deseori și chiar gândindu-mă ca ea s-a arătat de multe ori pelerinilor parcă îmi doream să o văd…
Liniștea era deplină motorul torcea molcom… ceața era persistentă și se ridica aburindă din pământul reavăn udat generos de Bunul cu câteva ore mai devreme…
Am deschis geamul să între din belșug ozonul atât de binefacator.
După un viraj strâns dintr-o data văd câteva brate făcându-mi semn insistent să opresc…
Opresc.
Erau câteva femei din zona Buzăului însoțite de un părinte pensionar… părintele Alexandru.
Aveau mai multe afecțiuni… gonartroze, coxartroze, HTA, diabet dar dorința de a fi în rugăciune la hramul Sfintei nu le-au împiedicat și curajos au plecat ,, la deal cu boii mici ” dar cu multă rugăciune în minte, în suflete .
Fiind singur în mașină le-am luat pe toate…
Am urcat împreună până cât mai aproape de peșteră, le-am lăsat acolo iar eu am coborât la mănăstire pentru a sluji Sfânta Liturghie.
Nu m-am întâlnit cu Sfânta pe Cale însă sub chipul pelerinilor cred că și ea călătorea cu aceste femei bătrâne și bolnave dar vesele și curajoase care mi-au dat un pic și mie din entuziasmul și bucuria lor…
Bucuria pelerinului dornic de mântuire…

Am slujit apoi Sfanta Liturghie în sobor de preoți sub protia Parintelui Stareț Pahomie chiar în ziua hirotoniei mele… am făcut poze la Altarul de vară care acum este reamenajat și restaurat fiind folosit ca agheasmatar.
Părintele Pahomie îmi zicea după Sfânta Liturghie la masă să vin cât mai des pe aici… după ce a aflat locul și ziua în care am primit Sfânta Taină a Preoției.
Îmi zice glumind că aici este,, locul meu de metanie “sau mai bine zis ,, mănăstirea mea de metanie”
Voi ține cont de îndemnul lui în viitor și cât mă va învrednici Dumnezeu voi veni cât mai des pe aici.
Seara am participat la priveghere și la o frumoasă procesiune împreună cu sute de pelerini și câteva zeci de preoți și diaconi veniți din toate colturile țării.
Toți cu lumânări si torțe în mâini în sunet frumos de clopote și miros de tămâie binemirositoare de rășină… de brad.
După miezul nopții am citit imnul Acatist al Sfintei la peșteră apoi către dimineață am coborât la chilii pentru puțină odihnă…
De la ora 6 dimineață am slujit Taina Sfântului Maslu apoi ne-am întâmpinat Vladica și împreună am slujit Sfânta și dumnezeiasca Liturghie.
Îmi aduc aminte din pelerinajele că în spațiul slav la ora 6 dimineața Bisericile sunt pline de popor binecredincios.
Deh, spune înțelepciunea populara :
,, cine se scoală de dimineață… departe ajunge “
Au fost zile frumoase pline de bucurii sfinte duhovnicești…
Alese mulțumiri aduc pentru găzduire și ospitalitate Parintelui Stareț Pahomie care cu multă muncă și răbdare a re-ctitotit această mănăstire.
Știu ce scriu, ce spun și îmi asum responsabilitatea ca cel care în ultimii 40 de ani am tot fost pe aici încă din vremea când aici era viețuitor Sfântul de acum Paisie Olaru.
Să vă țină Dumnezeu sănătos Părinte arhimandrit.
p. s.
Dimineață la ora 5,30 când întreagă obștea încă dormea iar pelerinii încă erau erau la ofihna acest Stareț neobosit spăla cu furtunul nisipul și pământul adus de pelerini pe picioare din fața bisericii după ce au coborât de la peșteră.
Eram îmbrăcat cu vrsmintele și pregăteam cele necesare pentru Sfântul Maslu… nu am putut să-i fac discret o poză.
În schimb mi-a rămas întipărit mie în minte aceasta imagine cu acest Stareț muncitor, harnic, bun, frumos.
În limba greacă de fapt călugăr înseamnă bătrân frumos.
Părintele Pahomie chiar este un bătrân frumos.