La articolul “Cum ar trebui predată Religia în școli” mama unui copil de clasa 1 spune că băiatul ei a început să creadă în niște “bazaconii fără susținere științifică” după ce a participat la orele de religie.
Vă rog să citiți și să îmi spuneți dacă nu cumva aveți aceeași impresie ca mine, că băiețelul e un pic mai dezghețat ca mama:
<„Nu am făcut cerere să-l înscriu pe Theo la Religie, copilul a fost din start înscris. Ar fi trebuit să fac o solicitare dacă nu voiam ca el să participe. Așa mi s-a zis de la secretariatul școlii. Dar mi s-a părut prea mare bătaia de cap dacă aș fi vrut să-l retrag, iar asta pentru că băiatul ar fi trebuit să iasă de la oră și nu ar fi avut unde să stea. Însă, cu timpul, mi-am dat seama că am făcut o mare greșeală. Copilul a început să vorbească din ce în ce mai des despre Dumnezeu, Isus, cruci, moarte, îngeri, biserici, să cânte rugăciuni pe stradă, să se închine fără motiv – un gest care devenise într-o vreme aproape un tic.. În schimb, am început să-i explicăm de ce nu cântăm rugăciuni în gura mare pe stradă, de ce nu ne închinăm decât la biserică, i-am explicat onest, sincer și cât de bine am putut ce este moartea, ce se întâmplă după moarte, cine a fost Isus, cum s-a format lumea, omul etc. Însă ce îi spuneam noi era anulat de ce îi spunea domnul de Religie în clasă”>
Mai departe, mama spune ce s-a întâmplat într-o noapte.
“Pentru că a avut într-o noapte un coșmar, copilul a început să se roage la Dumnezeu să nu-i mai dea vise urâte. I-am explicat din nou că te poți închina, te poți ruga, dar asta nu înseamnă că nu vei mai visa urât. Am vorbit mult atunci.”
Deci modalitatea prin care copilul se calma, ruga către Dumnezeu, a fost anulată de lipsa de credință și de eminență cenușie a mamei inteligente pe hârtie.
Apoi vine și concluzia din Adevărul trasă de Ciprian Mihali, directorul departamentului de Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai. “Predarea Religiei în școli este un eșec social, iar cei 13 ani de educație religioasă nu au adus nici un beneficiu”
Păi ce beneficiu să aducă cu astfel de părinți? Cum să aducă vreun beneficiu dacă a tot suferit transformări, dacă a tot fost condamnată, criticată, aproape anulată? Și cum cuantificăm beneficiile, că nu e deloc o știință exactă, chiar nu e matematică sau fizică.
Credința nu e ceva ce vezi cu ochiul liber. E ceva în ce crede băiețelul Theo. Dumnezeu să-l ajute!
