Mântuirea, în definitiv, este aceasta: să te întorci la Dumnezeu, să te primească Dumnezeu şi să te facă aşa cum te-a gândit dintru început. Aceasta este mântuirea, de aceea s-a făcut om Dumnezeu Însuşi. Nu ca să-l mântuiască doar într-o mică măsură pe om, ci ca să-l restabilească pe deplin, să-l facă fiu al lui Dumnezeu. Şi celor căţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, zice Ioan Evanghelistul. Iar Tatăl, ca un Tată bogat în dragoste desăvârşită, dă totul; ce are şi ce nu are. Este sau nu o nebunie să avem un astfel de Dumnezeu, care, dincolo de păcatele noastre, dacă ne smerim, dacă ne căim cu adevărat şi ne întoarcem, încrezători în dragostea Lui şi în milostivirea Lui, să se arate astfel faţă de noi, iar noi să îl refuzăm? Este sau nu o nebunie să avem un astfel de Dumnezeu, iar noi să căutăm roşcove cu porcii?
Extras din: Arhim. Simeon Kraiopoulos, Taina mantuirii, Editura Bizantina, 2012 / Natalia Lozan, FB
