De azi dimineață văd un videoclip în care niște actori sunt într-un dans haotic, apocaliptic și folosesc crucea în mod batjocoritor, prin dans, ținută și comportament nedemn la adresa credinței. Te tulbură imaginile respective. Videoclipul este filmat la TNB, de cineva din public iar scena face parte din spectacolul “Proorocul Ilie”. Este foarte vicleană toată treaba asta. De ce spun asta? Este atât de vicleană încât toată agitația asta din online se poate răspunde cu “Păi fix asta spunem și noi în acest spectacol”
De ce? Păi să vă povestesc puțin
Pe site-ul TNB, spectacolul este prezentat că fiind chiar un spectacol cu mesaj în care se scoate în evidență faptul că nebunia omului chiar aici duce. “dramaturgul polonez Tadeusz Słobodzianek reface în „Proorocul Ilie” apocalipsa umanității. Locuitorii unui sătuc la granița bielorusă trăiesc cu credința că pastorul comunității lor, care prevestește sfârșitul lumii, este Hristos și își propun să-l răstignească pentru a-și găsi mântuirea. (…) În fapt, Słobodzianek vorbește despre o lume „răsturnată”, primitivă în credințe și valori, atrăgând atenția asupra pericolului fanatismului religios și a ideologiilor extremiste. În drama sa cu iz de mister medieval, în care se amestecă religii, limbi și nații, sublimul sacru e convertit în comic grotesc, credința în superstiții, divinul în uman, iar miracolul Săptămânii Patimilor întârzie.”
“Îmi doresc ca prin acest proiect artistic, spectatorii să-și analizeze propriile credințe într-o lumină nouă și să înțeleagă adevărata valoare a acestei miraculoase conexiuni interumane care este credința, pentru că, în fiecare dintre noi, cred că se află o busolă care ne ajută să diferențiem binele de rău. Am convingerea intimă că vom găsi împreună, dar și separat, în acest spectacol, o reconciliere cu eul nostru spiritual în sensul lui cel mai organic. Pentru că, după cum am spus deja, credința nu trebuie să însemne un set de dogme pe care le urmăm orbește, ci o convingere profundă în fața unui set de valori pe care cred că teatrul, în general, și spectacolul meu, în particular, le abordează, câteodată cu tragism, altădată cu umor!” Botond Nagy”
Deci ei sunt cumva acoperiți sub umbrela “Nu batjocorim dar vrem să arătăm cum ar arăta lumea fără Dumnezeu sau unde ar putea duce fanatismul religios, având în vedere că personajul principal se crede mânuitor iar locuitorii satului în loc să îi înțeleagă nebunia, ei chiar îl răstignesc de-a binelea. Adică….. dacă tot te crezi mântuitor, îți arătăm noi ție…..
Așadar, orice am zice noi, ei sunt acoperiți după mesajul “S-a înțeles greșit. Noi am vrut să arătăm contrariul.” Iar după cum se viralizează acest video, exact asta vor zice “Păi vedeți unde duce fanatismul religios? Nu înțelegeți mesajul. Sunteți încuiați. Eu fix asta vă arăt, că lumea fără valorile creștine înseamnă apocalipsa”
Acum înțelegeți cât de vicleană este toată situația asta?
Eu totuși rămân la opinia mea personală. Scenele în care se regăsesc elemente creștine (Cruce, icoane, veșminte clericale etc) sunt sau ar trebui să fie permise doar în cazul în care reproduci ÎNTOCMAI anumite pasaje sau momente istorice, faci un documentar sau un film biografic, mesajul spectacolului este unui creștin dar mai ales, le folosești folosind întrebarea OARE CHIAR ESTE NECESAR SĂ FIE O ICOANĂ PE SCENĂ?
Una este să faci un film cum ar fi Iisus din Nazaret, Patimile lui Hristos, Omul lui Dumnezeu (viața Sfântului Nectarie), Sfântul Paisie – Din Farasa spre cer etc și alta este să faci un spectacol din care nu se înțelege mai nimic, ba chiar mesajul s-ar putea să fie înțeles greșit sau chiar deloc.
Pe de altă parte, nu cred că este cazul să apară asemenea scene. Dacă tot ești artist, regizor, fă-mă să îmi imaginez această nebunie, nu să o reproduci întocmai. Trebuie să mă faci în așa fel încât să mă duci cu gândul la respectiva apocalipsă. Teatrul nu înseamnă mură în gură. Teatrul înseamnă artă, înseamă creație, pune-l pe spectator să gândească, să treacă prin niște filtre ale discernământului. Adică stai puțin că am văzut scenarii din astea. Erau unii cu niște kitsch-uri prin București care chipurile și ei aveau de transmis un mesaj. Dar dacă se întâmplă ceea ce se întâmplă acum, tu spui că transmiți un mesaj, publicul înțelege alt mesaj, nu înseamnă nimic altceva decât o EȘUARE. Adică nu îți ascunde blasfemia sub umbrela “nebuniei apocaliptice”
Acum înțelegeți cât de vicleană este toată treaba asta?
Sursă foto: TNB.RO / Autor: Jurnalistul și teologul Cornelius Florin
