Adaptare după Bettina di Fiore, LiveAction
Când Ericka Andersen a început procesul de fertilizare in vitro (FIV), credea că este în concordanță cu principiile sale pro-viață: „Fusesem o susținătoare activă a principiilor pro-viață încă din școală primară, dar FIV mi se părea opusul avortului. Era vorba de crearea unor vieți, nu de distrugere”, a scris ea pe Substack.
Dar Ericka – ale cărei texte au fost publicate în New York Times, Wall Street Journal, Christianity Today etc. – a devenit curând conștientă de problemele etice îngrijorătoare implicate în FIV:
„La început, nu m-am gândit prea mult la asta, pentru că am rămas însărcinată și visele mele de a deveni mamă s-au transformat în realitate de două ori”, a scris ea. „După un timp am început să iau în considerare «lotul» de embrioni din care provin cei doi copii ai mei. Am început să mi-i imaginez alături de frații lor, recunoscând că au fost concepuți exact în același fel și în același timp ca ceilalți. Că a fost doar norocul care a făcut ca acești doi să fie aleși – acești doi care au 2 ani diferență, dar au luat ființă în același timp, la fel ca ceilalți.”
Acestea reflecții au fost sfâșietoare: „simt o durere profundă pentru viețile pe care nu le-am purtat în pântece, pentru frații copiilor mei pe care ei nu îi vor întâlni niciodată. Bebelușii pe care nu îi voi cunoaște, ale căror priviri nu le voi vedea, ale căror trupuri nu le voi legăna, ale căror zâmbete nu le voi recunoaște,” a spus Ericka.
Nouă dintre embrionii creați prin FIV sunt, potrivit relatărilor, „congelați într-un congelator.”
„Știam că FIV poate crea mai mulți embrioni și m-am rugat ca procesul nostru să ne ofere exact numărul pe care ne doream să-i creștem: trei ar fi fost perfecți. Dar nu sunt Dumnezeu și m-am jucat de-a El – sau i-am lăsat pe doctori să o facă, cel puțin,” a scris ea, adăugând: „Nu poți face o alegere etică incertă în speranța că totul va ieși cum îți dorești.”
La început, Ericka a găsit alinare în decizia de a încredința spre adopție cei nouă embrioni congelați. Dar această stare de liniște a fost de scurtă durată:
„Am aflat ceva ce nu știusem niciodată înainte. Un copil care nu este crescut de părinții săi biologici este probabil să sufere traume, probleme de identitate și o serie de alte dificultăți emoționale. S-ar putea să întrebe de ce nu i-am vrut? S-ar putea să se întrebe cu cine seamănă? S-ar putea să sufere că au avut o mamă, un tată și frați pe care nu i-au întâlnit niciodată…
Asta a fost ceva nou pentru mine. Am crezut că, atâta timp cât sunt crescuți de la naștere într-o familie iubitoare, vor fi bine. Cu această nouă revelație, inima mi s-a frânt din nou. Am creat viață și am abandonat-o. Las acești bebeluși cu traume, abandon și probleme de identitate. EU am făcut asta.”
Ericka Andersen a mărturisit că durerea ei rămâne nevindecată. „Nu voi avea niciodată o pace adevărată în privința asta pentru că este o problemă continuă,” a scris ea. „Aceștia nu sunt «celule» – sunt ființe umane care așteaptă doar să trăiască. Și eu le-am creat. Eu le-am pus în această stare. Simt că este cel mai rău lucru pe care l-am făcut vreodată, la fel de păcătos ca un avort. Simt că este o blasfemie. Simt că e un iad să știu asta în inima mea. Ce fel de mamă face așa ceva?”
Ericka Andersen și-a exprimat speranța că, împărtășindu-și povestea, va ajuta pe alții să evite durerea pe care o trăiește ea acum. „Dacă te gândești la FIV, ia în considerare ce am scris,” a sfătuit ea. „Nu ajunge în situația mea, luptându-te să te împaci cu durerea copiilor congelați.”
Notă editor: Pe lângă durerea din conștiința autoarei că din trupul ei au fost creați copii pe care nu poate să îi crească ea, este foarte important de subliniat că soluția la această durere nu este distrugerea embrionilor. Distrugerea embrionilor ar însemna un rău absolut, incomparabil de mare față de încredințarea spre adopție: în timp ce prin încredințare spre adopție se dă o șansă continuării vieții acelei ființe umane (nu se știe sigur dacă va trăi după implantare, dar are o șansă), distrugerea le ia complet șansa la viață, fiindcă înseamnă moartea lor.
Sursă: liveaction.org
