Nunta, în esența ei, ar trebui să fie o taină. Un legământ între doi oameni care aleg să meargă împreună pe drumul vieții. Cu emoție. Cu rugăciune. Cu lacrimi sincere și promisiuni rostite din inimă.
Dar în România de azi, nunta a devenit… un eveniment. Un show. Un festival al aparenței.
Se începe cu o listă de invitați cât un registru agricol: unchii, mătușile, vecinii, foști colegi, prieteni ai părinților, prieteni ai prietenilor… că „nu se cade să nu-i chemăm, ce-or zice lumea?”. Nu contează că nu i-ai mai văzut din 2005. Să fie sală plină!
După care urmează maratonul pregătirilor. Meniuri sofisticate, degustări, decoruri tematice, invitații care arată mai bine decât actele de identitate. Rochia de mireasă? Să fie unică, dar să semene cu cea de pe Instagram. Costumul mirelui? Să nu pară „prea simplu”. Și mai nou, să aibă și animal de companie cu papion.
Urmează salonul de înfrumusețare, unde mireasa petrece mai mult timp decât va petrece cu soțul în luna de miere. Sprâncene, gene, unghii, extensii, pudră, fixativ. Și, evident, machiaj rezistent la plâns – deși plânsul adevărat rar mai vine.
La biserică – cine mai e atent la slujbă? Se face live pe Facebook, se așteaptă momentul să sune clopotele și să cânte vocalista formației în șoaptă, de pe fundal. Nașii privesc solemn, mireasa se gândește dacă i s-a dus rujul, iar mirii abia așteaptă… să ajungă la restaurant.
Iar acolo… începe petrecerea. Cu de toate! Lăutari care „rup boxele”, DJ care aduce fum, lumini și confetti, hore la 100 decibeli, dansuri cu coregrafie, tort pe fum greu, cabina foto cu peruci, și – cum altfel? – momentul cu porumbei, artificii și baloane.
La final, se face socoteala: cât s-a strâns? Cât s-a dat? S-au acoperit mesele? A rămas ceva pentru luna de miere? Mireasa desface plicurile, mirele calculează. Și dincolo de toate… iubirea? Smerenia? Binecuvântarea? Cine să mai aibă timp de ele?
Și totuși… printre toate aceste claxoane, sirene și sclipiri artificiale, există o întrebare:
Oare chiar pentru asta ne căsătorim?
Să mulțumim lumea? Să arătăm că „ne-am făcut nunta ca la carte”? Sau ca să ne așezăm, în liniște, la temelia unei vieți împreună?
Poate cândva vom înțelege că o nuntă adevărată nu are nevoie de o sală de lux, ci de doi oameni sinceri și un Dumnezeu prezent în inima lor.
Până atunci… spor la rezervări!
Preot Danu Florin, FB
