STUDENT: Ce ne puteţi spune despre sistemul de datare cu Carbon 14?
Părintele SERAFIM: Datarea cu carbon se foloseşte doar pentru substanţe organice. Perioada de înjumătăţire al Carbonului 14 este de 5700 de ani, deci e limpede că această metodă nu poate merge prea departe în urmă. Unii cred că se poate ajunge cu ea până la 20 000 de ani sau mai mult, dar aceasta ar implica atât de multe presupuneri, încât nu poate fi precisă. Chiar apărătorii ei spun că te poţi încrede în ea cam până la 3000 de ani în urmă, dar, dacă se merge mai departe, devine din ce în ce mai puţin demnă de încredere. Sistemul se bazează pe un întreg set de presupoziţii.
Conform specialiştilor, cel mai de încredere sistem de datare nu este radiocarbonul, ci datarea după inelele de creştere a copacilor [dendrocronologie]. Recent s-au putut testa o întreagă serie de lucruri, comparându-se datele sistemului radiocarbon cu datele oferite de cercurile copacilor, şi s-a descoperit că metoda datării cu radiocarbon se abătea mult mai mult decât se credea. Calculele după inelele copacilor aveau tendinţa să dea vârste mai mari cu câteva secole decât cele cu radiocarbon.
Alte metode radiometrice se folosesc pentru a obţine vârste de milioane şi miliarde de ani: metoda potasiu-argon etc. Şi aceste metode se bazează pe tot felul de idei preconcepute; trebuie să accepţi acele idei preconcepute înainte ca sistemul să „funcţioneze”. Toate pornesc de la presupunerea că nu a existat vreo contaminare de-a lungul secolelor între un element şi celălalt, şi că nici unul dintre elementele finale [componentele „fiice”] nu a fost prezent la început.
Evoluţioniştii nu ştiu aceste lucruri; ei presupun că totul era uniform, de la zero până la ceea ce cunoaştem acum. Dacă lucrul acesta e adevărat, iar rata schimbării a fost uniformă, atunci putem calcula vârsta fosilelor oarecum precis; dar dacă nu e adevărat, întregul sistem poate fi foarte departe de realitate.
Au existat greşeli notorii. Oamenii au făcut teste radiometrice asupra unor roci care se formaseră de puţin timp, şi au ajuns la vârste de până la trei miliarde de ani.
Extras din: Ieromonah SERAFIM ROSE, „CARTEA FACERII, CREAREA LUMII ŞI OMUL ÎNCEPUTURILOR, versiune tradusă în limba română de Constantin Făgeţan, Editura Sofia, Bucureşti, 2001
