Faptul că, în loc să creeze mai multe politici de sprijin pentru femei însărcinate și mame, statul taie asigurările de sănătate pentru mamele aflate în concediu de creștere a copilului și taie bursa pentru mame minore nu e doar o problemă de conjunctură, de criză. Este o consecință a unei mentalități mai profunde: in spațiul public, în loc ca sprijinul să fie văzut ca o dovadă de civilizație, de progres, de umanitate este văzut ca o formă de socialism, iar mamele care investesc ani în creșterea și educarea copiilor ajung să fie văzute ca o povară pentru ceilalți, ca o cauză pentru care economia nu merge înainte, în loc să fie valorizată contribuția lor la dezvoltarea societății.
O cauză fundamentală pentru care se ajunge la această atitudine este că vedem, ca societate, concediul de creștere și celelalte tipuri de sprijin din perspectivă economică: contribuie economic, trebuie recompensată, dacă nu contribuie atunci nu trebuie recompensată. Fără a nega deloc nevoia sustenabilității economice a sprijinului social, cred că e fundamental să nu uităm că primul motiv al sprijinului este că altruismul ne adâncește în umanitatea noastră, iar lipsa lui ne adâncește în dezumanizare. Iar aceasta este valabil și la nivel de societate, și la nivel personal. / Alexandra Nadane, FB
