Ce s-a întâmplat în anii ăștia de s-a ajuns de la Iris, Compact, Holograf pe care îi ascultam la Costinești la „mă piș pe România?” și la înjurături pe care nu le mai scriu aici.

În tineretea mea ascultam cântece despre prietenie, dragoste, țară. Muzica folk, cea mai deșteaptă muzică, asa cum îi spun eu, ne spunea despre România de bine. Unde s-a rupt filmul? Că ăsta de acum, care l-a înlocuit pe al nostru, e tare, tare urât. Și periculos pentru sănătatea trupească dar mai ales sufletească a copiilor noștri. Cu satana nu dai mâna decât o dată și al lui ești.
De fapt, cum am ajuns să ne rușinăm cu Dumnezeu? Și mai ales cu Hristos? Că despre asta e vorba: despre Sfânta Treime sau despre demonizare. Iar demonizarea nu e poveste. Nu zic că noi eram perfecti. Sau sfinți. Dar nici nu eram părtași cu întâmplări demonice.
Dumnezeu să ne miluiască în anii care vin!

Cristina Leordeanu; FB