„Vă văd șocați de unele reacții din partea taberei woke-progresiste sau cum s-o mai numi ea după moartea lui Charlie Kirk.
Omul se afla peste ocean de noi, unii nu l-am ascultat niciodată. De ce să fie empatici oamenii cu moartea lui?
De ce zic asta? Pentru că eu am văzut în fața mea oameni care la auzul unor morți au spus “s-a dus un cretin” sau “susținea toate prostiile, n-am de ce să fiu trist”.
Ei așa sunt construiți, nu v-ați dat seama că cei mai mulți sunt defecți, că sufletul nu face parte din întregul lor?
Noi când auzim de decesul cuiva, indiferent cât de apropiat/depărtat sau simpatic/antipatic ne era, spunem “Dumnezeu să-l ierte!” și oftăm.
Ei spun “Bine că s-a dus” și fac o memă să se amuze ca proștii între ei.
Asta e diferența dintre noi și ei. Eu sunt obișnuit.” – a scris jurnalistul Paul Gabriel Andrei pe un site social.
Asta este realitatea progresistă, bucuria morții, a războiului, a dracilor…
