De ce trebuie să MINTĂ pentru a crea falsa impresie că doi parlamentari vor să interzică avortul? Mai ales o MINCIUNĂ CARE ESTE UȘOR DE IDENTIFICAT? Probabil pentru că știu că dacă o minciună manipulează emoțional cititorii, cu greutate aceștia își vor schimba părerea, chiar dacă vor auzi demontarea acelei minciuni.
Doi parlamentari, în prezent neafiliați, depun un proiect de lege pentru a pedepsi pe cel care atacă o femeie însărcinată și îi omoară sau îi afectează copilul, iar g4media scrie că vor să interzică avortul! În condițiile în care, inclusiv în expunerea de motive, autorii explică de vreo cinci ori că propunerea lor nu interzice avortul la cerere, nu interzice avortul pe motive medicale după trei luni, nu pedepsește femeia, nu pedepsește doctorul – nu schimbă deloc legislația actuală a avortului, pe scurt! Singurul scop este pedepsirea celui care afectează fătul fără voia femeii însărcinate, exercitând o violență împotriva ei, care afectează și fătul.
Pun mai jos o parte din expunerea de motive și vă invit să o citiți în întregime aici:
https://www.cdep.ro/proiecte/bp/2025/300/30/7/em337.pdf
Merită citită, pentru că autorii înțeleg foarte bine că legile trebuie completate ca să răspundă cazurilor concrete. În acest an două femei însărcinate au fost omorâte (murind și copii lor odată cu ele), iar una a fost bătută și a făcut avort spontan, dar cei care au săvârșit aceste acte abominabile nu pot fi pedepsiți decât pentru un singur omor sau o singură violență. De altfel, cei doi deputați au depus în acest an și alte proiecte legislative (femicid, hărțuire – stalking, violența psihologică sau emoțională) care arată o înțelegere profundă a formelor de violență împotriva femeilor.
Fragmente din expunerea de motive:
„Obiectivele reglementării:
- Extinderea protecției penale a fătului, indiferent de nașterea vie – incriminarea expresă a faptelor de vătămare a fătului chiar și în situația în care acesta nu supraviețuiește până la naștere (deci și a agresiunilor care provoacă moartea fătului in utero sau nașterea unui copil mort). Se asigură astfel protecția vieții în devenire pe toată durata sarcinii, nu doar ex post, condiționat de existența unui nou-născut.
- Se elimină astfel tratamentul diferențiat nejustificat ai aceluiași tip de faptă (vătămarea fătului) în funcție de momentul comiterii, tratament care în prezent conduce la pedepse mult mai blânde pentru faptele din perioada sarcinii. Fătul va fi recunoscut drept același subiect protejat înainte și în timpul nașterii, reflectând realitatea biologică și demnitatea inerentă a vieții umane prenatale.
- Protecție întărită asigurată fătului – Stabilirea pragului de 14 săptămâni ca moment de la care intervine protecția penală distinctă a fătului nu este arbitrară, ci rezultă din corelarea Codului penal cu legislația specială în materia sănătății publice. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, întreruperea voluntară a cursului sarcinii este permisă numai până la împlinirea vârstei de 14 săptămâni. Dincolo de acest termen, avortul nu mai este permis la cerere, fiind posibil exclusiv pentru motive medicale, ceea ce exprimă în mod evident opțiunea legiuitorului de a conferi fătului un statut juridic diferit și o protecție întărită.
- Creșterea gradului de protecție a gravidelor împotriva violenței – prin înăsprirea sancțiunilor și clarificarea infracțiunii, se urmărește descurajarea agresiunilor asupra femeilor însărcinate și tragerea la răspundere adecvată a agresorilor. În special, se dorește ca pierderea unei sarcini sau afectarea gravă a fătului cauzate de violență să nu mai rămână nesancționate proporțional (în prezent, dacă fătul moare dar mama supraviețuiește fără leziuni grave, autorul riscă cel mult o pedeapsă redusă, pentru loviri). Noua reglementare va permite pedepsirea acestor fapte cu încadrări similare celor pentru vătămări grave ori ucidere din culpă, reflectând gravitatea distinctă a violenței asupra unei gravide și a fătului ei.
- Alinierea legislației naționale la standarde internaționale și la modele de succes din dreptul comparat, fără a aduce atingere drepturilor femeii însărcinate. Proiectul ține cont de jurisprudența europeană (ex. cauzele Vo c. Franța 53924/00) – ce lasă la latitudinea statelor marja de apreciere privind protecția penală a fătului, de recomandările Convenției de la Istanbul privind violența împotriva femeilor care subliniază protecția victimelor vulnerabile, inclusiv a femeilor însărcinate), precum și de legislațiile altor state (precum SUA, Franța, Germania, Spania) în configurarea infracțiunilor contra fătului. Se urmărește astfel armonizarea conceptelor juridice într-o manieră care să întărească încrederea cetățenilor în sistemul de justiție și să evidențieze angajamentul României de a proteja atât viața mamei, cât și pe cea a copilului nenăscut.
- Predictibilitate și previzibilitate legislativă – proiectul corectează ambiguitățile și omisiunile din textul actual al art. 202.
De exemplu, se va preciza mai bine sfera de aplicare ratione temporis a infracțiunii (incluzând explicit faptele comise în timpul sarcinii), asigurând corelarea cu infracțiunea de întrerupere ilegală a cursului sarcinii (art. 201 C.pen.), astfel încât cele două texte să se completeze, nu să se suprapună. Totodată, prin noile prevederi se reafirmă excepțiile existente – nepedepsirea mamei pentru actele asupra propriului făt și exonerarea medicului care acționează în condițiile legii eliminând orice temere că extinderea protecției penale a fătului ar putea incrimina avortul legal sau conduita femeii însărcinate.
Impactul socio-economic și juridic
a) Propunerea legislativă nu are un impact economic semnificativ, neimplicând cheltuieli bugetare majore sau crearea unor noi instituții. Aplicarea ei poate conduce la o ușoară creștere a duratei pedepselor aplicate în cazuri foarte rare (agresiuni grave asupra gravidelor), ceea ce poate presupune costuri marginale suplimentare în sistemul penitenciar. Totuși, asemenea situații sunt relativ puține numeric. Iar impactul bugetar estimat este neglijabil. Pe de altă parte, proiectul are un impact social pozitiv: transmite un mesaj ferm că societatea valorizează și protejează viața copiilor nenăscuți și siguranța viitoarelor mame. Pe termen lung, măsura poate contribui la descurajarea actelor de violență domestică și la creșterea sentimentului de securitate în rândul femeilor însărcinate.
Protejarea integrității fătului are și valențe demografice și de sănătate publică – încurajează atitudini mai responsabile față de sarcină și poate preveni pierderea unor potențiale vieți, cu beneficii intangibile pentru familii și comunitate, În plus, evitarea traumatizări suplimentare a victimelor (gravide care își pierd copilul) prin oferirea unui instrument juridic de a-și vedea făptuitorii pedepsiți pe măsura faptei poate avea un impact pozitiv din punct de vedere psihologic și social. Prin creșterea încrederii în actul de justiție, se poate stimula denunțarea faptelor de violență încă din timpul sarcinii și, implicit, prevenirea escaladării acestora.
b) Impact juridic:
Inițiativa consolidează coerența sistemului de drept penal. Se realizează o mai bună corelare cu normele civile privind drepturile copilului conceput (art. 36 C.civ.), demonstrând că, deși fătul nu are personalitate juridică de plano, statul îi ocrotește interesele legitime (viața, sănătatea) prin mijloace de drept penal atunci când acestea sunt grav lezate.
Proiectul este, de asemenea, în armonie cu exigențele constituționale. Dreptul la viață, prevăzut de art. 22 din Constituție, deși se referă explicit la persoanele născute, nu împiedică legiuitorul să ofere protecție penală vieții prenatale ca valoare socială. Curtea Constituțională a României a statuat în mod constant că ocrotirea copiilor și a familiei este un obiectiv de interes public, permițând legiuitorului marje largi de apreciere În incriminarea faptelor ce aduc atingere acestora. Jurisprudența internațională (CEDO) a recunoscut marja națională în privința definiri statutului legal al fătului, iar proiectul de față se înscrie în această marjă, fără a încălca vreun tratat sau principiu internațional. Drepturile femeii însărcinate – inclusiv dreptul la viață și la sănătate – nu sunt prejudiciate de noile prevederi; dimpotrivă, sporirea protecției penale a fătului contribuie indirect la protejarea mamei, pentru că interesul lor este comun în astfel de situații (agresiunea asupra fătului implică și o agresiune asupra mamei)
De altfel, în planul drepturilor fundamentale, violența împotriva femeilor (inclusiv a celor însărcinate) reprezintă o formă gravă de discriminare și o încălcare a dreptului la demnitate și la integritate, iar întărirea cadrului legal de sancționare a acesteia este o obligație asumată de statul român prin instrumente precum Convenția de la Istanbul.
Este de subliniat că nu există un impact negativ asupra dreptului la avort sau al altor libertăți reproductive. Proiectul nu modifică condițiile în care avortul este legal și nu introduce nicio sancțiune pentru întreruperea voluntară a sarcinii efectuată în condițiile legii (până la 14 săptămâni sau ulterior, terapeutic, conform legii sănătăți). Femeia rămâne liberă să decidă în acest interval, iar medicii rămân protejați când acționează legal. Infracțiunea nou configurată vizează exclusiv actele ilicite de terți care afectează fătul fără voința mamei.
Astfel, proiectul nu contravine jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la viața privată și deciziile privind sarcina, ci se îndreaptă tocmai împotriva violării acestor drepturi prin violență, De exemplu, în ipoteza tragică a unui abuz asupra gravidei soldat cu avort forțat, fapta va fi sancționată mai aspru și în mod distinct – ceea ce reprezintă o garantare suplimentară a autonomiei femeii însărcinate, protejând-o de ingerințe violente în viața ei reproductivă.
În planul politicii penale, reforma propusă se înscrie în tendința de accent pe protecția victimelor vulnerabile și de recunoaștere a impactului complex al infracțiunilor. Noul cadru sancționator va permite judecătorilor să individualizeze pedepsele mai adecvat, dispunând de intervale de pedeapsă mai largi și mai severe pentru cazurile deosebit de grave (decesul fătului). Totodată, claritatea noilor texte va ușura munca organelor de urmărire penală: procurorii vor putea încadra direct fapta la infracțiunea contra fătului, fără artificii juridice sau acumulări de acuzații subsidiare.
c) Impact instituțional:
Aplicarea noilor prevederi nu necesită crearea unor structuri noi. Parchetul și Poliția vor trebui însă să acorde atenție formării profesionale privind investigarea infracțiunilor contra fătului. Va fi nevoie de proceduri standardizate de cooperare cu institutele de medicină legală, pentru a stabili cu certitudine legătura cauzală între trauma suferită de gravidă și eventualele leziuni ale fătului sau ale nou-născutului. Deja în practica actuală astfel de constatări medico-legale sunt necesare la aplicarea art. 202, deci nu este o noutate absolută.
Totuși, se anticipează o creștere a numărului de expertize privind starea fătului în cazuri de violență domestică – aspect ce va trebui gestionat prin alocarea resurselor adecvate acestor institute (un impact minor asupra activități acestora). Instanțele judecătorești vor primi dosare încadrate poate diferit decât până acum (unele cazuri de avort provocat cu violență vor fi încadrate la art. 202 în loc de art. 201), însă volumul nu se modifică semnificativ, fiind vorba în esență de aceeași problematică juridică. Administrația Națională a Penitenciarelor ar putea înregistra pe termen lung un număr foarte ușor mai ridicat de deținuți (dacă pedepsele cu închisoarea vor fi aplicate cu executare în mai multe cazuri), însă dat fiind numărul foarte restrâns de astfel de infracțiuni anual, nu se estimează un impact logistic considerabil. Se preconizează însă un impact pozitiv asupra încrederii publicului în instituțiile judiciare: clarificarea și întărirea legii va încuraja victimele (gravidele agresate) să raporteze faptele, știind că legea recunoaște pe deplin prejudiciul suferit, De asemenea, proiectul poate facilita munca avocaților și judecătorilor în acordarea de despăgubiri civile adecvate – întrucât dacă fapta este încadrată clar ca vătămare a fătului (cu rezultat de deces sau handicap al copilului), instanța poate acorda daune morale substanțiale părinților pentru pierderea suferită, într-un cadru legal explicit. În absența acestei încadrări, despăgubirile civile erau uneori problematice, neexistând un titular direct al prejudiciului (fătul nenăscut neavând personalitate juridică pentru a fi parte civilă, totul trebuind cerut prin prisma traumei mamei).
Nu în ultimul rând, proiectul are impact instituțional pozitiv și asupra sistemului de sănătate și asistență socială: semnalul legislativ va impulsiona și protocoalele medicale de supraveghere a sarcinilor cu risc din cauza violenței. Personalul medical, știind că legea sancționează aceste fapte, va putea colabora strâns cu autoritățile (de ex., raportând către poliție suspiciunile de agresiune asupra unei gravide care prezintă traumatisme) fără temerea încălcării secretului profesional, deoarece apărarea interesului fătului este recunoscută ca legitimitate. Centrele de protecție a victimelor violenței domestice vor putea invoca noile prevederi în demersurile lor, sensibilizând și mai mult publicul asupra gravității violenței în familie când este pusă în pericol viața unui copil nenăscut.
În concluzie, impactul preconizat este unul pozitiv sub aspect social și juridic, neutral din punct de vedere economic, și gestionabil din punct de vedere instituțional, plasând România pe direcția unui cadru juridic modern, comprehensiv și just.
Drept comparat:
Multe state au recunoscut importanța protecției penale a fătului împotriva violenței unor terți. Spre exemplu, în Statele Unite, 38 de state recunosc fătul sau „copilul nenăscut” ca victimă în caz de omor, majoritatea protejându-l pe toată durata dezvoltării prenatale. La nivel federal, Unborn Victims of Violence Act din 2004 recunoaște explicit „copilul în uter” ca victimă distinctă dacă este rănit sau ucis în comiterea anumitor infracțiuni violente. Această legislație – denumită simbolic Legea Laci și Conner – definește „copilul în uter” ca fiind un membru al speciei umane, aflat în orice stadiu de dezvoltare, care este purtat în pântece, și creează o infracțiune separată, independent de soarta mamei, pentru vătămarea sau uciderea acestuia. În mod similar, legislația altor țări europene a început să abordeze acest gol de protecție.
Franța, de pildă, deși în prezent nu permite încadrarea omorului pentru decesul fătului (pe motiv că infracțiunea de omucidere se aplică doar „altuia”, deci unei persoane născute), se confruntă cu critici și inițiative legislative de schimbare. Un raport al Senatului francez subliniază că pentru violențele care provoacă pierderea sarcinii, autorii nu pot fi trași la răspundere pentru omucidere, fapt considerat incomprehensibil de victime și generator de traume nereparate.
Cu toate acestea, reacția legislativă a fost demararea proiectului de lege nr. 395/2023 (Senatul Franței) pentru incriminarea avortului provocat involuntar. Expunerea de motive a acelui proiect arată clar dificultățile practice: atunci când o femeie însărcinată pierde sarcina din cauza violenței, pedeapsa depinde doar de leziunile mamei, putând fi chiar contravențională dacă nu există zile de îngrijiri medicale – considerat inacceptabil de opinia publică franceză. Proiectul propune pedepse de până la 5 ani închisoare și 75.000 € amendă pentru avortul provocat involuntar, respectiv până la 20 de ani dacă a fost cauzat de violențe intenționate grave (asimilându-1 unei forme de violență agravată). Aceste evoluții sunt urmărite cu atenție și de legiuitorul român.
Germania, la rândul ei, deși menține principiul conform căruia numai copilul născut viu poate fi subiect pasiv al omucideri, acordă o importanță deosebită protecției vieții prenatale. Curtea Constituțională Federală germană a statuat încă din 1975 că viața în devenire beneficiază de protecția generală a dreptului fundamental la viață (art. 2 alin. (2) din Legea Fundamentală).
De asemenea, Spania a creat infracțiuni specifice de „leziuni cauzate fătului” – Codul penal spaniol sancționează vătămările cazate fătului care îi afectează grav dezvoltarea normală cu închisoare de la 1 la 4 ani, precum și varianta din culpă. Asemenea exemple arată ca tendința modernă este de a recunoaște fetusului un grad de protecție penală ca interes social distinct (viața sau integritatea în faza prenatală), fără a aduce atingere drepturilor mamei sau libertății de reproducere în condițiile legii.
Merită adăugat că în S.U.A., pe lângă legislația federală menționată, 29 de state protejează fătul ca potențială victimă din momentul concepției (pentru orice stadiu al sarcinii), restul de până la 38 de state având protecție începând de la un anumit stadiu (quickening sau viabilitate. Nicio astfel de lege nu incriminează actele mamei sau avortul legal, instanțele americane statuând că aceste legi sunt compatibile cu jurisprudența Roe v. Wade (care era în vigoare la momentul adoptării lor). După recenta schimbare a jurisprudenței privind avortul, unele state au mers mai departe, însă discuția depășește scopul prezentei expuneri.
Relevanța pentru noi este că modelul american atestă posibilitatea protejării fetusului fără a conferi statut de persoană în sens civil, ci ca victimă juridică distinctă a unor infracțiuni.
În Marea Britanie, încă din 1929 există infracțiunea de „child destruction” – distrugerea intenționată a unui copil capabil de a se naște viu (inițial definit ca făt peste 28 săptămâni, acum 24, în corelare cu limita legală a avortului). Această infracțiune, rar utilizată, a fost gândită să acopere pragului de viabilitate ceea ce omuciderea acoperă după naștere. Deși Marea Britanie nu extinde noțiunea de omor la fătul ne-născut, existența acestei infracțiuni speciale confirmă preocuparea de a umple golul de protecție legală pentru fetusul în stadiu avansat de sarcină.
Considerații finale:
Proiectul de față reprezintă un răspuns legislativ punctual, dar important, la o problemă de justiție și umanitate. El reafirmă valoarea fiecărei vieți, chiar și nenăscute, în fața violenței nelegitime.
Prin adoptarea acestei legi, România s-ar alătura țărilor care au înțeles că maternitatea în siguranță și dreptul copilului de a se naște și de a trăi trebuie apărate inclusiv prin norme penale clare. Măsura este susținută atât de considerente juridice (necesitatea de acoperire a unui vid legislativ, asigurarea proporționalității sancțiunilor), cât și de considerente morale și sociale (compasiunea față de suferința părinților care pierd un copil nenăscut din cauza violenței și fermitatea societății în a condamna astfel de acte).
Inițiator
Deputat Monica Ionescu, Neafiliat
Deputat Radu Mihail Ionescu, Neafiliat”
