Relațiile toxice și avorturile sunt atât de unite, încât nu prea există relație toxică fără avort, iar între cauzele apropiate sau îndepărtate ale unui avort are mari șanse să se găsească și o relație toxică.
Avortul nu este primul element al unei relații toxice. La fel cum ruperea de prieteni nu este primul element. Și nici violența emoțională/verbală/sexuală/fizică etc. nu este primul element.
D. a crezut că a întâlnit iubirea vieții. Când a rămas însărcinată, a sărit în sus de bucurie. El i-a spus că trebuie să analizeze atent. Ce să analizez? Copilul nostru? Avem un copil, dragostea mea! Da, dragostea mea, dar…
Pas cu pas, i-a erodat bucuria ei inițială, nestăvilită, și apoi a început să o preseze să avorteze. Ea, șocată, i-a spus că nu concepe să facă avort. „Iubesc copilul, e copilul nostru, te văd pe tine în el!” „Dacă nu faci avort, eu plec.” Și a plecat.
D. nu își vedea viața fără el. Îl considera singurul om de încredere, singurul sprijin. Totul se organiza în jurul lui. Totuși, copilul era viu, în pântecele ei; cum să îi ia viața?
Trei săptămâni a trăit fără el. A avut parte de ajutorul unor oameni care au fost acolo când le-a cerut sprijinul. Ciudat, începuse să se vadă și singură, fără el, iar copilul căpăta din ce în ce mai mult sens în viitorul ei.
El s-a întors. Nu pentru a-și asuma ceva, ci pentru a obține avortul și a scăpa de responsabilitate. Nu i-a spus asta la început, pentru că văzuse cum ea făcuse față cu bine plecării lui.
A venit cu daruri, atenție și promisiuni. Treptat, a izolat-o de cei care o sprijineau – și care o avertizaseră că el exact acest lucru îl urmărește și, apoi, avortul. Până la urmă, în două săptămâni, D. a rupt legăturile cu toți cei care încercau să o ajute. După încă o săptămână, D. a făcut avort.
Nu mai știu nimic de ea și nici vreun cunoscut comun nu mai știe nimic de ea. Postările pe Instagram sunt despre marea iubire a vieții. Care o fi realitatea din interiorul relației pot doar să bănuiesc, din experiențele altor relații toxice.
Cu gândul la D. și la multe alte femei care trăiesc în relații toxice și dependență emoțională, am susținut astăzi o nouă prezentare în cadrul modulului de mentorat „În sprijinul femeilor”.
Dependența emoțională începe adesea cu „nu aș putea trăi fără el” și continuă cu „viața mea ar fi distrusă dacă l-aș pierde”.
Nu pare periculos la început, dar schimbă felul în care iei decizii.
Ajungi să te gândești mai întâi la reacțiile lui.
Să eviți conflictele.
Să explici și să scuzi comportamente care, privite din afară, nu sunt semne de iubire.
Îți spui că „poate se schimbă”, că „poate nu e chiar atât de grav”.
În perioada sarcinii, lucrurile se complică și mai mult. Miza nu mai este doar relația, ci și copilul.
Iar presiunea poate deveni explicită: „Dacă păstrezi copilul, te părăsesc.”
Din acest punct, deciziile nu mai sunt libere, iar riscul crește.
Dacă treci printr-o situație asemănătoare, nu rămâne singură.
A cere ajutor nu este slăbiciune, ci o formă de protecție.
Există oameni, centre și organizații care pot oferi sprijin real pentru tine și, dacă ești însărcinată, și pentru copilul tău.
