În fiecare an, în luna februarie, apare în mod misterios în calendarul școlar românesc o creatură mitologică- vacanța de schi.
Nu e clar cine a născocit-o, dar există suspiciuni serioase că ideea s-a născut într-un birou cald, undeva între o cană de cafea de calitate și o fotografie din Alpi.
Cum omul nostru nu a găsit altă denumire mai inspirată, s-a gândit el că ar suna bine “vacanță de schi”. Și așa i-a rămas numele!
Legenda spune că, într-o zi, un funcționar a ridicat ochii din laptop și a zis: „Mens Sana in Corpore Barosana. Copiii trebuie să schieze mai mult.” Asta petrecându-se probabil în timp ce ăi mai mulți copii din România încercau să schieze pe gheața din fața blocului.
Doamne, mare ți-e grădina!
Păi “vacanța de schi” e minunată, e “admirabilă, sublimă, dar lipsește cu desăvârșire.”
Sună elegant, european, civilizat. Te face să-ți imaginezi familii fericite coborând pârtii imaculate, cu obrajii roșii, cu echipamente colorate și cu ciocolată caldă în termos.
Realitatea e însă puțin diferită, dar să le spună treaba asta și celor care parcă au pus denumirea asta în cea mai mare zeflemea posibilă.
Hai să vedem cât costă, în lumea reală, o zi de schi pentru un copil.
SkiPass: aproximativ 150–250 lei / zi
Închiriere echipament: 80–120 lei / zi
Instructor schi: 150–250 lei / oră (și, clar, copilul are nevoie de câteva ore)
Masa: 50–70 lei pentru ceva ce arată vag a șnițel cu piure
Ceai fierbinte: 10–15 lei
Cazare la munte: 300–600 lei / noapte pentru o familie, dacă nu e weekend și dacă nu ești prea pretențios
În traducere liberă: o zi de schi pentru un copil poate ajunge lejer la 500–800 lei, iar un weekend de familie sare fără emoții de 2000–3000 lei.
Aaaa! Sau, pesemne, se refereau la taberele de schi… Nu cred că mai are sens să înșir pe aici costurile unei tabere de schi și nici să amintesc câți copii din țărișoara asta ar putea visa vreodată la luxul acesta.
Și acum vine întrebarea logică:
Vacanța de schi pentru cine?
Pentru elevi? Nu cred…
Pentru profesori? Nici atât…
Pentru domniile voastre, cei de la putere? Oooo, da. Mai mult ca sigur. V-ați făcut deja rezervarea din vară, nu?
Vacanță de schi pentru cine, măi netrebnicilor de la putere?
Satistic vorbind, cei mai mulți copii din România nu au schiat niciodată. Nu pentru că nu vor, ci pentru că bugetul familiei face slalom printre facturi, rate și prețuri la alimente.
Doamne, zici că ați pus denumirea asta în bătaie de joc!
Pentru mulți părinți, „sporturi de iarnă” înseamnă să împingă mașina dimineața prin zăpadă (cine are norocul să mai aibă o mașină sau să îi facă plinul), să alerge după autobuz pe polei și să care plasele de cumpărături pe trotuarul înghețat. Plasele goale… că la ce prețuri sunt acum, mare lucru nu-ți mai cumperi.
Și voi vorbiți de vacanțe de schi!
Pe ce lume trăiti?
Cea mai ironică parte e că vacanța de schi nu vine la pachet cu schiurile. Vine doar cu vacanța.
Pentru cei mai mulți copii, vacanța de schi înseamnă, de fapt, mai mult stat în casă, mai multe desene animate și mai multe promisiuni de genul „Poate la anul mergem și noi la munte, maică.”
Asta e. Derdelușul din cartier rămâne cea mai la îndemână pârtie din România, unde accesul e gratuit, instructorii sunt alți copii (ăi mai experimentați), iar căzăturile sunt parte din programul artistic.
Poate că, într-o zi, vacanța de schi va deveni ce sună că este, adică o vacanță în care toți copiii chiar pot merge la schi, nu doar cei care au părinți înstăriți sau bunici cu pensiune la Predeal.
Domnilor politicieni, vacanța de schi e doar pentru unii? Ăilalți au ocazia să vadă schiurile pe Eurosport, urmărind Jocurile Olimpice, nu?
Hai că nu vă mai reținem! Mai aveți de tăiat niște burse la elevi și indemnizații de hrană la profesori, respectiv de mărit niște taxe!
Vacanță plăcută! Aveți grijă să nu vă duceți de-a berbeleacul cu schiurile alea! / Autor: Adriana Matei
