„Nu a fost niciodată ușor pentru români să-și găsească un loc de muncă în Vestul Europei. Până în 2007 lucrau mai mult la negru, își asumau riscuri, dormeau pe unde apucau…Umilințe, sclavie modernă în unele cazuri. Printr-o umilință am trecut și eu, ca turist pur și simplu, singura dată când am mers din București în Vest în vacanță cu autocarul, în 2005. La intrarea în Austria ne-au dat jos din autocar la 5 dimineața, ne-au aliniat lângă mașină și ne-au controlat cu câini, ne-au dat toate bagajele jos…ne-au ținut o oră în frig, în picioare, afară, păziți de polițiști înarmați…o experiență interesantă, ce să mai!
Dacă mai tineți minte, nici după ce am intrat în UE nu a fost deloc ușor, românii și bulgarii au primit ABIA DUPĂ 7 ANI drept de muncă fără restricții în UE. Dar nici atunci nu era chiar așa de lesne, pentru că, în unele țări, firmele care angajau români trebuiau să dovedească că au căutat localnici, că aceștia au refuzat și abia atunci puteau angaja români.
Pe de altă parte, astăzi văd cum pentru cei din țările non-UE care sunt aduși să muncească la noi se mobilizează resurse, se netezesc drumuri, numai să vină!
Dacă acum câțiva ani la firmele de livrat mâncare erau numai români, acum foarte rar mai vezi câte un conațional. În horeca la fel, peste tot ești servit de imigranți. Mulți sunt șoferi pe taxiurile de la firmele străine. Echipele care lucrează pe străzi- canalizare, asfaltare, spații verzi-sunt alcătuite aproape în întregime din imigranți. Se pregătesc să fie și distribuitori de marfă, curieri, șoferi de autobuz.
Mi s-a părut de neînțeles acest flux incredibil de imigranți, în condițiile în care țara noastră nu este în plină expansiune economică, dimpotrivă, suntem într-o situație dificilă, cu multe concedieri, multe firme care își declară falimentul…Rata șomajului este oficial la 6,3%, neoficial este însă mult mai mare, pentru că: ,,Șomajul este subestimat în România, iar cifrele de la INS sunt înșelătoare. De ce? Pentru că INS-ul măsoară doar numărul șomerilor înregistrați. Iar condițiile pentru șomaj în România sunt destul de punitive. Oamenii trebuie să se înregistreze, indemnizația de șomaj este foarte mică, mulți nu își bat capul. Noi vedem pe cifrele de la INS doar șomerii care au trecut prin tot procesul birocratic, nu vedem numărul total al oamenilor fără loc de muncă” https://ziare.com/…/romania-mister-institutii-2000876…
Îmi povestea o prietenă că mătușa ei a rămas fără loc de muncă la vârsta de 50 de ani, într-un orășel din sudul țării. A lăsat cv-ul pe la câteva magazine din oraș și pe la câteva patiserii. După două săptămâni a mers pe la fiecare, să vadă de ce nu primește nicio veste. Toate angajaseră imigranți. Aud din ce în ce mai des, în jurul meu, despre astfel de cazuri- ba chiar am auzit de firme care au dat afară muncitorii români pentru a angaja imigranți.
În aceste condiții, mă întreb:
- cine protejează angajații români?
- de ce nu este încurajată reîntoarcerea românilor plecați peste granițe, care abia așteaptă un semn, care ar fi un real câștig pentru țara noastră, care ar veni cu toată experiența acumulată peste hotare și dorința uriașă de a o folosi ACASĂ! În plus, aceștia ar putea CREA locuri de muncă, așa cum au făcut, de altfel, mulți dintre cei care s-au reîntors
- de ce nu sunt încurajați prin legislație elevii și studenții să muncească peste vară în stațiuni, pe litoral, în Deltă…așa cum se întâmplă în alte țări? Ar fi un câștig, din toate punctele de vedere, pentru toata lumea!
- mai este un aspect semnalat de domnul Lucian Sârbu: imigranții au trimis în afara României 2,18 miliarde euro/an (cf. datelor oficiale BNR). Ne permitem, ca țară aflată în recesiune, să ne lipsim de acești bani din economia noastră?
Din punctul meu de vedere, cu experință și ca fost emigrant, încurajarea importului de forță de muncă non-UE nu este decât aparent o soluție. Pe termen lung poate da naștere unor probleme insurmontabile, așa cum se întâmplă acum în majoritatea țărilor din Vest. Singura soluție viabilă pe termen lung este implementarea unui pachet de măsuri care să cuprindă: - încurajarea natalității
- reînființarea școlilor profesionale
- încurajarea celor 7 milioane ( conform unor surse) de români aflați în afara țării să revină acasă, după modelul de succes al Poloniei și cel al Portugaliei, care este în desfășurare
- încurajarea elevilor și studenților să lucreze în timpul vacanțelor și part-time în timpul anului scolar, așa cum se întâmplă în alte țări.” – Autor: Mihaela Popescu.
Textul ridică întrebări privind protejarea forței de muncă autohtone, stimularea revenirii românilor din diaspora și încurajarea tinerilor să intre pe piața muncii. Autorul consideră că importul masiv de forță de muncă non-UE reprezintă doar o soluție temporară și susține că dezvoltarea pe termen lung a României ar trebui să se bazeze pe creșterea natalității, revitalizarea școlilor profesionale, repatrierea românilor din străinătate și integrarea elevilor și studenților în activități profesionale.
Ce credeți? Se mai trezește poporul român? Ne vom muta privirea către frații noștri, către nevoile României?
