Astăzi, în ziua în care mai adaug un an la numărul anilor mei, nu simt nevoia să număr atât timpul care a trecut, cât binecuvântările, lecțiile și oamenii pe care Dumnezeu i-a așezat în drumul meu.
Viața nu a fost doar lumină și nici doar umbră. Au existat zile de bucurie și zile de încercare, întâlniri care au vindecat și despărțiri care au durut, visuri împlinite și speranțe amânate. Uneori am mers cu pași siguri, alteori am înaintat cu teamă, purtând în suflet întrebări la care timpul avea să ofere răspunsul…
Astăzi înțeleg că anii nu se măsoară doar prin numărul lor, ci prin iubirea pe care am oferit-o, prin binele pe care am reușit să-l facem și prin oamenii pe care i-am purtat în inimă. Nu realizările, funcțiile sau titlurile rămân cu adevărat, ci clipele în care am fost aproape de cineva, am ridicat un om căzut, am iertat sau am iubit.
Fiecare an ne învață că timpul este cel mai prețios dar pe care îl primim. El nu poate fi oprit, cumpărat sau întors din drum. De aceea, poate că adevărata înțelepciune nu stă în a aduna cât mai multe lucruri, ci în a trăi cu mai multă recunoștință, cu mai multă bunătate și cu mai multă prezență în viața celor dragi.
Privesc în urmă cu recunoștință pentru tot ceea ce am trăit: pentru oamenii care au rămas, pentru cei care au plecat, pentru încercările care m-au maturizat și pentru bucuriile care mi-au luminat sufletul. Toate au avut un rost. Toate au contribuit, într-un fel tainic, la omul care sunt astăzi.
La acest ceas aniversar nu îmi doresc neapărat mai mulți ani, ci ani trăiți cu sens. Îmi doresc să păstrez puterea de a iubi, curajul de a merge înainte, înțelepciunea de a ierta și capacitatea de a mă bucura de lucrurile simple: de o îmbrățișare, de o conversație sinceră, de o rugăciune, de liniștea unei seri sau de prezența oamenilor dragi.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru darul vieții, pentru toate lecțiile primite și pentru fiecare om care mi-a fost alături de-a lungul anilor. Dacă viața m-a învățat ceva, este faptul că adevărata bogăție nu se află în ceea ce avem, ci în ceea ce iubim, dăruim și păstrăm în inimă.
Astăzi nu sărbătoresc doar trecerea timpului, ci darul de a mai primi o zi, un an și o nouă șansă de a iubi, de a ierta, de a construi și de a lăsa în urma mea puțin mai mult bine decât am găsit.
La urma urmei, viața nu se măsoară prin anii pe care îi adăugăm existenței, ci prin iubirea, binele și lumina pe care reușim să le adăugăm anilor noștri.
La 41 de ani, nu număr doar anii care au trecut, ci și oamenii iubiți, lecțiile primite și binele pe care Dumnezeu mi-a îngăduit să îl întâlnesc și să îl dăruiesc. Slavă Ție, Doamne, pentru toate! – Pr. Hrisostom Filipescu.
