În discuțiile despre tineri și Biserică apare tot mai des afirmația că generația de astăzi s-a îndepărtat de credință. Realitatea este însă mai nuanțată. Sunt numeroase parohii în care tinerii participă în număr mare la Sfânta Liturghie, se spovedesc, se împărtășesc, cântă la strană, participă la cateheze, pelerinaje și activități filantropice. În unele comunități, prezența lor este chiar una dintre cele mai frumoase dovezi că viața Bisericii rămâne vie. În același timp, există și parohii în care tinerii sunt tot mai puțini. Duminica, îi vezi rar la slujbe, iar legătura lor cu Biserica se reduce uneori la marile sărbători sau la câteva momente importante din viață. A spune că „tinerii nu mai vin la biserică” ar fi, prin urmare, o generalizare nedreaptă. Dar a ignora această realitate acolo unde ea există ar fi la fel de greșit.
De ce se îndepărtează unii tineri?
Nu există un singur răspuns. Unii tineri sunt prinși într-un ritm de viață aglomerat, între studii, serviciu, familie și preocupările cotidiene. Alții au crescut într-un mediu în care mersul la biserică era mai degrabă o obligație decât o experiență pe care să o înțeleagă. Pentru unii, întrebările despre credință au rămas fără răspuns, iar pentru alții experiențe neplăcute sau atitudini prea aspre i-au făcut să se îndepărteze. Dar trebuie să avem și sinceritatea de a spune că, uneori, problema este pur și simplu lipsa interesului. Viața contemporană oferă nenumărate posibilități de distracție și ocupare a timpului, iar Dumnezeu poate ajunge, încetul cu încetul, pe ultimul loc. Dacă găsim timp pentru telefon, rețele sociale, ieșiri și divertisment, dar considerăm prea mult o oră sau două petrecute duminica la Sfânta Liturghie, poate că nu timpul este adevărata problemă. Poate că sunt prioritățile noastre.
Pentru creștinul ortodox, Sfânta Liturghie nu este doar o tradiție de duminică și nici o obligație pe care o bifăm pentru a ne considera credincioși. Ea este centrul vieții liturgice a Bisericii și locul în care comunitatea se adună în jurul lui Hristos. Tocmai de aceea, tânărul are nevoie nu doar să audă că „trebuie să vină la biserică”, ci să înțeleagă de ce este importantă prezența lui acolo. Credința nu poate fi transmisă doar prin reguli și obligații, ci și printr-o viață care să arate că relația cu Dumnezeu este una reală.
Responsabilitatea familiei și a comunității
Aici intervine și responsabilitatea familiei și a comunității. Un copil observă dacă părinții se roagă, dacă merg la biserică și dacă încearcă să trăiască ceea ce îi învață pe el. La fel, un tânăr observă foarte repede diferența dintre credința vorbită și credința trăită. Nu putem pretinde că îi apropiem pe tineri de Biserică doar prin reproșuri. Ei au nevoie de exemple, de dialog și de oameni care să le răspundă cu răbdare atunci când pun întrebări dificile. În același timp, Biserica nu trebuie să-și schimbe mesajul pentru a deveni pe placul fiecărei generații. Tinerii nu au nevoie de o credință superficială sau de o Liturghie transformată într-un spectacol. Au nevoie de adevăr, de profunzime și de o comunitate în care să poată descoperi sincer relația cu Dumnezeu.
Poate că, înainte să ne întrebăm de ce unii tineri nu mai vin la Sfânta Liturghie, ar trebui să ne întrebăm și ce îi face pe alții să vină. De ce există biserici pline de tineri, în timp ce în alte locuri aceștia lipsesc? Ce fel de comunitate îi apropie? Ce exemplu găsesc acolo? Ce îi face să rămână? Aceste întrebări sunt poate mai folositoare decât simpla constatare că „tinerii nu mai sunt interesați de Biserică”.
Tinerii nu sunt o generație pierdută
Nu este nevoie nici să dramatizăm, nici să ne prefacem că problema nu există. Tinerii nu sunt o generație pierdută și nici o problemă pe care Biserica trebuie să o „rezolve”. Sunt oameni aflați într-o perioadă importantă a vieții, cu întrebări, căutări, slăbiciuni și dorința de a găsi un sens. Unii sunt deja aproape de Biserică și trebuie încurajați să rămână. Alții s-au îndepărtat și au nevoie să știe că întoarcerea este oricând posibilă. Biserica are nevoie de tineri, iar tinerii au nevoie de Biserică. De aceea, acolo unde îi vedem venind, trebuie să ne bucurăm și să-i sprijinim, iar acolo unde lipsesc, să nu-i condamnăm, ci să încercăm să înțelegem de ce. Pentru că, dincolo de statistici, de generații și de discuțiile despre „tinerii din ziua de astăzi”, vorbim despre oameni. Iar fiecare om poate, la un moment dat, să-L caute din nou pe Dumnezeu.
Tinerii nu sunt doar viitorul Bisericii. Sunt parte din Biserica de astăzi.
