„Nu spune Biblia să nu ne facem chipuri?” Este una dintre cele mai des întâlnite obiecții împotriva icoanelor. Într-adevăr, în Decalog citim: „Să nu-ți faci chip cioplit și niciun fel de asemănare” (Ieșirea 20, 4). Dar ce anume interzice Dumnezeu?
Răspunsul îl găsim chiar în continuarea Scripturii. Dacă orice reprezentare ar fi fost interzisă, de ce Dumnezeu îi poruncește lui Moise să facă doi heruvimi de aur pentru Chivotul Legământului? (Ieșirea 25, 18-20). De asemenea, Dumnezeu îi poruncește să facă șarpele de aramă (Numerii 21, 8-9). Mai târziu, acesta este distrus tocmai pentru că oamenii ajunseseră să-l trateze ca pe un idol (4 Regi 18, 4).
Prin urmare, Biblia nu interzice orice imagine, ci idolatria: transformarea unei creaturi într-un dumnezeu.
Mai există însă un lucru esențial. În Vechiul Testament, Dumnezeu era Cel nevăzut. În Noul Testament însă, „Cuvântul S-a făcut trup” (Ioan 1, 14). Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, a avut un chip omenesc și a fost văzut și atins de oameni. De aceea, icoana lui Hristos este înainte de toate o mărturisire a Întrupării: Dumnezeu S-a făcut om cu adevărat.
Ortodoxul nu adoră lemnul, vopseaua sau materia icoanei. Adorarea aparține numai lui Dumnezeu. Cinstirea icoanei se îndreaptă către persoana reprezentată. Când sărutăm icoana lui Hristos, nu ne închinăm unei bucăți de lemn, ci Îl mărturisim și Îi aducem adorare lui Hristos.
Același lucru este valabil pentru icoanele Maicii Domnului și ale sfinților. Biblia însăși spune despre Maica Domnului: „Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile” (Luca 1, 48). O importantă distincție este însă faptul că sfinților aducem cinstire, Maicii Domnului îi aducem prea-cinstire și doar lui Dumnezeu îi aducem adorare.
De aceea, întrebarea corectă nu este doar „interzice Biblia chipurile?”, ci „ce fel de chip interzice Biblia?” Idolul este un dumnezeu fals. Icoana nu este un dumnezeu, ci mărturisește credința Bisericii și realitatea Întrupării, scripturistic și istoric.
Sfântul Apostol Ioan vorbește despre Hristos astfel: „ceea ce am auzit, ceea ce am văzut cu ochii noștri, ceea ce am privit și mâinile noastre au pipăit” (1 Ioan 1, 1). Aceasta este și taina icoanei: Cel nevăzut S-a făcut văzut. Dumnezeu S-a făcut om.
