„Scrisoarea Părintelui Paisie Aghioritul referitoare la Semnele vremurilor, 666.”
În spatele duhului lumesc al „libertăţii” de astăzi, al lipsei de respect în Biserica lui Hristos faţă de cei mai mari, părinţi şi dascăli, care au frică de Dumnezeu, se ascunde sclavia duhovnicească, stresul şi anarhia, care conduce lumea la impas, la catastrofă sufletească şi trupească.
Iar în spatele sistemului perfect de asigurare computerizată, ce se face prin „cartela” electronică, se ascunde dictatura mondială, sclavia lui antihrist. „… ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numele fiarei, căci este număr de om. Şi numărul lui este şase sute şaizeci şi şase” (Apoc. 15:16-18).
Sfântul Andrei al Cezareii scrie următoarele: „Despre numele cel murdar al lui antihrist şi despre tâlcuirea numărului precum şi despre altele ce s-au scris despre acela, vremea le va descoperi şi experienţa celor înţelepţi…, dar nu a binevoit harul dumnezeiesc să se scrie în dumnezeiasca carte numele lui cel pierzător. Însă cercetând cu raţiunea, cu adevărat multe (nume) se pot afla…”(Sfântul Andrei al Cezareii, Tâlcuire la Apocalipsă, cap.58, pp. 541-342, ediţie greacă).
Dar lucru ciudat este că mulţi oameni duhovniceşti, pe lângă faptul că fac tâlcuirile lor proprii, se mai şi tem cu o frică lumească de „punerea la dosar”, în timp ce ar fi trebuit să se neliniştească duhovniceşte, să-i ajute pe creştini cu neliniştea cea bună şi să le întărească credinţa, şi astfel să simtă mângâierea dumnezeiască.
Mă mir cum toate aceste evenimente nu le creează probleme de conştiinţă!
De ce nu-şi pun măcar un semn de întrebare la tâlcuirile minţii lor? Şi dacă îl ajută pe antihrist la pecetluirea lor, de ce mai trag şi alte suflete la pierzare? Căci la aceasta se referă: „… ca să înşele, dacă este cu putinţă, şi pe cei aleşi”(Mc. 13: 22).
Se vor înşela cei care le vor tâlcui pe acestea cu mintea lor. În timp ce semnele sunt foarte clare. „Fiara” de la Bruxelles a sorbit în computerul cu 666 aproape toate statele. Cartela, buletinul electronic, „înainte mergătoare ale pecetluirii”, ce arată? Din păcate la radio ascultăm numai timpul probabil.
Ce ne va spune Hristos? „Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremurilor nu puteţi”(Mt. 16: 3).
Aşadar, după cartelă şi după buletinul electronic, adică „îndosarierea” persoanelor, ce se face pentru a înainta cu viclenie la pecetluire, vor spune mereu la televizor că oarecare a furat cartela cutăruia şi i-a luat banii din bancă. Pe de altă parte vor face reclamă „sistemului perfect”, adică pecetluirii pe mână sau pe frunte cu raze laser, a numărului 666, numele antihristului, care nu se va distinge cu ochiul liber.
Din păcate, iarăşi „anumiţi cunoscători” îi vor „înfăşa” pe fiii lor duhovniceşti ca pe nişte prunci, chipurile ca să nu-i mâhnească. „Aceasta nu are importanţă”. „Nu-i nimic, este destul să credeţi lăuntric”. Şi, deşi vedem că Apostolul Petru, care s-a lepădat numai la exterior de Hristos, i s-a socotit aceasta cu adevărat lepădare, aceştia se leapădă de Sfânta pecete a lui Hristos, ce le-a fost dată la Sfântul Botez, care este „Pecetea darului Sfântului Duh”, prin primirea peceţii lui antihrist şi mai spun apoi că Îl au pe Hristos înlăuntrul lor.
Din păcate, o astfel de logică aveau şi unii „gnostici” pe vremea sfinţilor mucenici, care încercau să întoarcă pe mucenici de la mărturisirea lor, aşa cum spune Sfântul Vasile cel Mare în „Cuvântul” său la mucenicul Gordie:
„… mulţi încercau să-l convingă pe mucenic să se lepede numai cu gura şi să-şi păstreze credinţa în suflet prin aceeaşi dispoziţie lăuntrică, pentru că Dumnezeu nu caută la cele pe care le rosteşte limba, ci la intenţia omului. Însă mucenicul Gordie a rămas neînduplecat şi a răspuns: „Nu suferă limba cea zidită de Hristos să rostească ceva împotriva Ziditorului… Nu vă înşelaţi, Dumnezeu nu se lasă batjocorit căci din cele ce ies din gura sa, fiecare va fi judecat; din cuvintele tale te va îndreptăţi şi din cuvintele tale te va osândi”.
De asemenea, sub stăpânirea lui Deciu, s-a poruncit creştinilor să mărturisească religia închinătorilor la idoli, iar creştinii care au mărturisit şi au jertfit idolilor, au primit un certificat scăpând astfel de mucenicie. Dar nu numai aceştia s-au lepădat de Hristos, ci şi cei care au dat bani închinătorilor la idoli şi au luat certificatul fără să se lepede de Hristos, aşa numiţii „libellus”. Dar şi pe aceştia Biserica noastră i-a considerat lepădaţi, căzuţi.
Să ne amintim şi de minunea săvârşită de Sfântul Teodor, care se prăznuieşte în fiecare an în sâmbăta din prima săptămână a Postului Mare: „Iulian Paravatul ştiind că poporul lui Hristos, mai cu seamă în săptămâna întâi a Postului Mare, caută să se curăţească şi să se apropie mai mult de Dumnezeu, a voit să-i spurce. De aceea a poruncit să pună în piaţă în acele zile mâncăruri spurcate cu sângele jertfelor idoleşti. Dar Sfântul mucenic Teodor s-a arătat în vis lui Evdoxie, arhiepiscopul de atunci al Constantinopolului, şi descoperindu-i fapta împăratului, i-a poruncit să-i adune pe credincioşi dis-de-dimineaţă ca să-i împiedice să folosească acele mâncăruri spurcate. Iar lipsa hranei necesare să o înlocuiască vremelnic prin colivă… În felul acesta scopul Paravatului a fost zădărnicit şi poporul cel credincios a fost păzit nespurcat…”.
Depărtarea de cele jertfite idolilor a fost rânduită printr-un canon al Sfinţilor Apostoli: „Şi apostolii şi preoţii s-au adunat… (şi au hotărât) să se ferească de cele jertfite idolilor şi de desfrâu şi de (animale) sugrumate şi de sânge”(Fapte 15: 6, 20).
Dar cu toate cele pe care le-am arătat, auzi, din păcate, o grămadă de neghiobii ale minţii unor „gnostici” de astăzi. Unul spune: „Eu voi primi buletinul cu 666, şi voi pune şi o cruce alături”. Altul spune: „Eu voi primi pecetea cu 666 pe frunte şi voi face şi o cruce pe cap…”. Iar alţii spun o grămadă de alte neghiobii, crezând că se vor sfinţi în felul acesta. Dar toate acestea sunt înşelări.
Numai cele care primesc sfinţire, numai acelea se sfinţesc. De pildă, apa primeşte sfinţire şi se face agheasmă. Însă urina nu primeşte sfinţire. Piatra se poate face pâine prin minune, dar necurăţia nu primeşte sfinţire. Prin urmare, diavolul, antihristul, atunci când este pe buletin, pe mână sau pe fruntea noastră prin simbolul lui, nu se sfinţeşte chiar şi o cruce de ai face pe el.
Avem puterea Cinstitei Cruci, a simbolului sfânt, şi harul dumnezeiesc al lui Hristos numai atunci când ne îndestulăm cu Sfânta pecetluire a Botezului, prin care ne lepădăm de satana, ne unim cu Hristos şi primim sfânta pecetluire: „Pecetea darului Duhului Sfânt”.
Hristos să ne lumineze pe toţi. Amin.
Sfântul Munte Athos
Chilia Panaguda – Mănăstirea Cutlumuş
Sâmbăta din prima săptămână a Postului Mare 1987
Cu multă durere şi dragoste în Hristos
Monahul Paisie
Extras: Revista Atitudini august 2010, numarul 12.
