Suntem în perioada în care vedem știri în care ni se prezintă faptul că absolvenții facultăților de teologie depun jurământul de credință. Este un moment plin de emoție și bucurie. Ai finalizat studiile, ai diploma în buzunar și te prezinți în fața lui Dumnezeu să făgăduiești ceva. Este adevărat că s-au tot ivit diferite discuții pe tema cuvântului „JUR”. În Sfânta Evanghelie după Matei avem aceste cuvinte ale Mântuitorului: „Nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat, nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru.Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.”
Deci ce este da, da , așa să fie și ce este nu, nu. O schimbare a cuvântului „Jur” cu „făgăduiesc” ar rezolva situația. „Faceţi făgăduinţe şi le împliniţi Domnului Dumnezeului vostru.” Ne spune psalmistul în psalmul 75. Asta ar rezolva aceste discuții nu? Mulți tâlcuiesc cuvintele Mântuitorului că acest jurământ de care vorbește Domnul nostru Iisus Hristos este acel jurământ de a expune sau de a întări un adevăr și că nu se referă la făgăduințele făcute înainte lui Dumnezeu. Dar asta s-ar aplica în cazul jurământului depus de către un absolvent al facultății de teologie?
Păi nu prea. Aș duce acest subiect puțin mai adânc. Sigur, vor exista voci care vor spune că „iar începe ăsta cu comentariile lui” dar vă provoc puțin la gândire. Încep prin a spune că nu te joci cu Dumnezeu și mai ales nu te joci cu făgăduințele făcute înaintea lui Dumnezeu. Acest legământ se face după conferirea titlului de licențiat în teologie și se înnoiește după promovarea unui program de studii universitare de master sau la conferirea titlului de doctor în teologie. Deci ne putem face o idee despre numărul celor care depun acest jurământ, mai ales dacă îi adunăm pe toți din toată țara. În acest jurământ sunt menționate următoarele:
„JURĂMÂNT
Eu (numele absolventului) JUR, înaintea Atotștiutorului și Atotputernicului Dumnezeu că în toată viața mea voi păzi și voi propovădui învățătura Sfintei noastre Biserici Ortodoxe așa cum s-a descoperit de către Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos cum s-a propovăduit și s-a predat de către Sfinții Apostoli și de către Sfinții Părinți așa cum se păstrează și se propovăduiește de Sfânta Biserică.
JUR că toată viața mea voi păstra și voi ajuta bunul nume al acestei instituții de înaltă cultură teologică, voi respecta legiuirile bisericești și voi rămâne în ascultare canonică față de ierarhia Bisericii Ortodoxe Române.”
Localitatea (data)
Așa să-mi ajute Dumnezeu ! (semnătura) Amin”
Întrebarea este : Câți dintre aceștia păzesc și propovăduiesc învățătura Sfintei Biserici Ortodoxe?
Luăm perioada pandemiei. Nefericita experiență de a ne ruga în apartamente și garsoniere, participând online la Sfintele Liturghii. Câți au luptat pentru deschiderea bisericilor? Câți au oferit o mână de ajutor? Câți au oferit soluții pentru a face față acestor încercări? Câți mai vorbesc despre Dumnezeu în prezent?
O altă întrebare: Câți dintre aceștia păstrează și ajută bunul nume „al acestei instituții de înaltă cultură teologică” și câți „respectă legiuirile bisericești și rămân în ascultare canonică față de ierarhia Bisericii Ortodoxe Române.”?
Sigur. Veți răspunde că nu este treaba mea să țin socoteala și da, vă dau dreptate. Dacă asta înțelegeți din aceste cuvinte, atunci aveți dreptate. Însă nu despre socoteală este vorba, ci despre faptul că există posibilitatea să îi ferești pe acești oameni să depună jurăminte/făgăduințe strâmbe. Există posibilitatea de a pune o limită și de a nu pune în pericol pe cineva că încalcă jurământul. Dintre toți cei care depun jurământul, câți sunt biserică, câți lucrează în cadrul unei eparhii? Se depune acest jurământ și apoi ce? Te angajezi casier, lucrător comercial, împărți pliante, referent pe diferite funcții dar în afara bisericii. Da, poți face misiune și acolo iar dacă se face asta este foarte bine. Dumnezeu își trimite oamenii acolo unde este nevoie. Dar ce se întâmplă cu sufletele celor care au jurat și apoi spun că nu vor să mai audă de biserică, preoți și așa mai departe. Ce se întâmplă cu cei care se comportă contrar jurământului depus? Aici vreau să ajung iar dacă ați ajuns până aici, atunci trebuie să vă mulțumesc. Cam despre asta este vorba. Ar fi frumos ca aceste făgăduințe să se facă în momentul în care într-adevăr sunt implicați în viața bisericească, sunt implicați în comunitate, propovăduiesc cuvântul lui Dumnezeu prin predici sau prin orele de la catedră, când sunt hirotesiți citeți sau ipodiaconi dar să se depună acest jurământ imediat după absolvirea facultății de teologie este un lucru cât se poate de serios. Da, cel care depune jurământul trebuie să fie conștient de ceea ce spune cu mâna pe Sfânta Evanghelie dar și ceilalți trebuie să fie cu luate aminte că se poate întâmpla ca cineva să cadă în prăpastie.
Este adevărat că prin acest moment solemn se dorește responsabilizarea unui absolvent al facultății de teologie dar pentru acest lucru trebuie să ai ce să îi oferi. Nu îl pui să jure și apoi ce? De mâine treaba ta. Azi juri, mâine te duci să te angajezi unde vezi cu ochii. Mai vrei să vii la slujbe, bine, nu , treaba ta. Nu prea merge așa.
Și pentru că mult am scris, puțin s-a înțeles și chiar mai puțin s-a concretizat, îmi rămâne de făcut un îndemn : să ne rugăm pentru toți!
Așa să ne ajute Dumnezeu.