Într-o lume care ne învață să ne agățăm de tinerețe, sănătate, frumusețe, bani și confort, glasul Bisericii ne amintește un adevăr pe care omul contemporan îl uită cu ușurință: toate cele ale acestei lumi sunt trecătoare. Trupul slăbește, frumusețea se veștejește, bogăția rămâne în urmă, iar viața, oricât de lungă ni s-ar părea, trece asemenea unei umbre.
Creștinul nu este chemat să-și pună nădejdea în ceea ce piere, ci în Hristos și în viața veșnică. Pământul este vremea lucrării și a pregătirii pentru întâlnirea cu Dumnezeu, iar fiecare zi este un dar care nu se mai întoarce.
Cuvintele de mai jos ne cheamă să privim dincolo de aparențele acestei lumi și să nu uităm că, dincolo de scurtimea vieții pământești, se află veșnicia pentru care am fost creați: „Aţi auzit ce suntem? Floare, umbră, vis, pânză de păianjen, umbra norului pe pământ şi altceva nimic. Cu cele mai neputincioase stihii este asemănată viaţa noastră. Nu pune bază că azi eşti sănătos, că eşti frumos, că eşti bogat, că eşti tânăr! Astea sunt umbre şi vise. Viaţa noastră este scurtă. Foarte, foarte scurtă şi trecătoare. Să trăim aici pentru viaţa cea veşnică.” – Sursa: Arhimandrit Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 163.
