Când credința, valorile creștine și rădăcinile unui neam ajung să fie privite ca un „pericol”, trebuie să ne întrebăm ce fel de libertate mai apărăm.
Anularea unei conferințe la care Dan Puric urma să vorbească despre școală, credință și valorile care au dăinuit în istoria noastră ridică întrebări serioase despre libertatea de exprimare și despre toleranța față de opiniile incomode.
Cu ironia care îl caracterizează, Dan Puric răspunde acestei situații prin textul de mai jos:
„Dragi băcăuani,
Iată, sunt nevoit să-mi cer scuze pentru faptul că nu ne mai putem vedea la conferința anunțată, unde eram invitat, dimpreună cu corul „TRONOS”, spre a vorbi despre un subiect vital în ziua de astăzi, și anume despre importanța școlii, ca instituție menită să salveze astăzi spiritul național…
Vă mărturisesc că mă pregătisem să vorbesc din tot sufletul despre nevoia de a ne reîntoarce la valorile noastre creștine, care ne-au asigurat dăinuirea în istorie până acum. Când, deodată, mi-am dat seama că greșesc… și nu oricum, că greșesc profund. Aici trebuie să fiu recunoscător „autorităților” locale băcăuane, care au sesizat cu o teribilă vigilență pericolul major pentru România de azi, și anume ca să se gândească că s-ar putea reface prin acest drum invers, către propriile rădăcini.
Adaug aici și bucuria de a citi o petiție scrisă de o reprezentantă a tinerei „degenerații”, care a clarificat și mai bine rătăcirea mea de până acum!
Recunosc că am greșit mereu, crezând în credința, valorile, modelele și mai ales în sfinții acestui neam.
Trebuie să recunosc că toate aceste lucruri nu mai aparțin lumii de astăzi, care progresează vertiginos spre ceva care, trebuie să vă mărturisesc, mă copleșește prin atâtea „realizări” în toate domeniile.
Și, încă o dată, recunosc public că am greșit și că eram cât p-aci să tulbur goana tinerei generații spre „lumea nouă”, care, iată, deja își arată atât de plenar marile beneficii aduse lumii.
În pocăința mea sinceră, că am greșit mereu crezând în acele principii vechi și depășite, un singur lucru vă rog să mi-l iertați.
Nu pot, nu am putut și nici nu cred că voi putea vreodată să-mi schimb SEXUL….
Pentru că atunci m-aș prezenta în fața dumneavoastră, a băcăuanilor, în calitate de PLOȘNIȚĂ, și eu sunt doar un biet „puric”!”
Cu toată dragostea,
Dan Puric
Sursă: Dan Puric Oficial, FB
