Astăzi au fost scoase moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva din Catedrala Mitropolitană din Iași, dând startul uneia dintre cele mai profunde săptămâni din an și celui mai mare pelerinaj ortodox din Europa. Sute de mii de oameni pornesc la drum, din toate colțurile țării și ale lumii, mânați de o singură certitudine: credința.
Și totuși, odată cu rândul de kilometri întins de-a lungul Bahluiului, se activează automat și celălalt rând, cel al „experților în pelerinaje” de pe Facebook, TikTok , Instagram, Reddit… etc.
An de an, aceleași voci atotștiutoare, care obosesc doar ținând telefonul în mână și când schimbă canalul de pe canapea, inundă rețelele sociale cu ironii ieftine, etichetări jignitoare și un dispreț greu de mascat.
Să ne înțelegem, când folosim cuvântul „prost”, nu ne referim la vreun deficit de educație, la lipsa unei diplome sau la limitele umane, pentru că nu aș face niciodată diferențe între omenie și academie.
Mă referi mai curând la o atitudine tare nepotrivită, la acea moștenire bolșevică plină de ură primară împotriva lui Dumnezeu și a omului cu credință, cu suflet cald și generos. Este vorba despre ateismul agresiv și lipsit de reflexie care se manifestă liber, zgomotos și inconștient pe rețelele de socializare, la cafenele sau la scara blocului. Un duh al contestării oarbe, născut din aceeași matriță ideologică ce dorea odinioară să dărâme bisericile și să transforme credincioșii în slugi ale lui Lenin și adoratorilor lui.
Tragedia acestor „justițiari ai tastaturii” este lașitatea lor comică: argumentarea publică, față în față, nu este niciodată asumată! În viața reală, dacă îi pui față în față cu un pelerin care a stat 15 ore în frig, vitejii din comentarii își amintesc brusc că au lăsat apa pornită acasă sau că au un task urgent. Ura aceasta trăiește în mod deosebit la adăpostul ecranului luminos, sub protecția anonimatului sau a bulelor virtuale, unde o frază agramată dar plină de venin ține loc de argument filosofic.
Dar ce îi deranjează, de fapt, atât de tare?
Deranjează ROSTUL! Un rost binecuvântat și dăinuitor, căci pelerinajul la Sfânta Parascheva este o tradiție neîntreruptă în istorie de aproape patru secole, încă din anul 1641, când domnitorul Vasile Lupu aducea cu multă osteneală cinstitele moaște la Iași. Nicio dictatură, niciun regim ostil și niciun val de persecuție n-au putut opri pașii credincioșilor spre ocrotitoarea Moldovei. Și chiar dacă au încercat unii, amar au regretat. Conform cronicilor și mărturiilor istorice, prezența Sfintei a izbăvit Iașul din nenumărate catastrofe care amenințau să-l șteargă de pe hartă.
Haideți să amintim câteva!
- Marea foamete din 1946–1947: Când seceta cumplită a pârjolit Moldova, moaștele Sfintei au fost purtate în procesiune prin sate și orașe, aducând imediat ploaie binecuvântată și salvare de la pierire pentru mii de suflete.
- Epidemiile devastatoare de ciumă și holeră: În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, când molimele secerau populația orașului, rugăciunile fierbinți și procesiunile cu racla au oprit răspândirea bolilor și au adus tămăduire celor bolnavi.
- Incendiul izbăvitor din 1888: Când paraclisul Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi a fost cuprins de flăcări mistuitoare, arzând totul în jur, racla și moaștele Sfintei Parascheva au rămas neatinse de foc, un miracol documentat care a uimit o întreagă națiune.
- Războaiele și bombardamentele: În vremurile de restriște ale marilor conflagrații mondiale, credincioșii au găsit mereu adăpost, mângâiere și ocrotire sub acoperământul Sfintei, Iașul rămânând un bastion de rezistență și speranță.
Într-o lume tot mai dezbinată, mai cinică și mai obsedată de confort imediat, unde unii fac atac de panică doar dacă se ia curentul în timp ce urmăresc serialul favorit ori dacă le întârzie livrarea de pizza cu zece minute, pelerinajul de la Iași arată ceva ce societatea de consum nu poate înțelege: demnitate în suferință, răbdare, dragostea jertfelnică și nădejdea în Dumnezeu. Să stai 10, 15 sau… 36 de ore în picioare, în frig și ploaie, fără să ceri absolut nimic de la stat, de la primărie sau de la criticii din fotoliu, este un act de libertate interioară pe care o minte strâmtă o va confunda mereu cu „lipsa de ocupație”.
Iar acest rost nu este doar o stare sufletească abstractă, ci o binecuvântare vie care transformă Iașul din temelii!
Și totuși, cu ce se alege orașul nostru din această revărsare de har și din valul uriaș de pelerini?
Cu tot ce are mai de preț o capitală culturală și duhovnicească: - Pâinea și economia reală a orașului: În doar o săptămână, sute de mii de pelerini pompează viață pură în economia locală. De la hotele, pensiuni și spații de cazare pline până la refuz, la restaurante, patiserii, magazine de cartier, transportatori și mici comercianți, întreaga rețea comercială a Iașului primește o gură de aer financiar ce susține mii de familii de ieșeni.
- Inima culturală și prestigiul internațional: Iașul se consacră definitiv pe harta lumii ca adevărata Capitală Spirituală a României și unul dintre cele mai importante centre de pelerinaj ale Europei. Istoria, arhitectura, muzeele și universitățile noastre sunt redescoperite de oameni veniți din toate colțurile mapamondului, iar în timpurile aceasta înseamnă tot bani. Mulți bani!
- Revărsarea de har și solidaritate umană: Dincolo de cifre și cifre de afaceri, Iașul devine timp de o săptămână polul național al bunătății. Mii de voluntari, tineri, profesori și preoți oferă gratuit hrană, ceai cald și adăpost. Este un exercițiu de comunitate și generozitate pe care niciun buget de marketing publicitar nu l-ar putea cumpăra vreodată.
De câte ori ne trezim dimineața ar trebui să dăm slavă lui Dumnezeu pentru acest ocean de rugăciune de la Iași și pentru toată purtarea de grijă pe care Sfânta o are față de noi ieșenii.
Acolo unde ,,prostul” vede doar „coadă” și „bâlci”, omul cu rost vede o capitală care pulsează de credință, demnitate și prosperitate. Acolo unde cinicul plânge că s-a aglomerat traficul și nu mai are unde să-și parcheze mașina la doi pași de bar ori covrigărie, pelerinul vede timp pentru Dumnezeu, pentru propriul suflet și pentru durerile celor mulți.
Și apropo de aglomerație… M-am nimerit zilele trecute la Madrid cu concertul nostru cu Horia Brenciu. Colac peste pupăză, Shakira și ea cu vreo zece concerte în ditamai capitala. Făceau oamenii jumătate de oră pe jos pentru treburile zilnice, dar orașul este oraș și nimeni nu comentează. Asta trebuie să se întâmple și la noi fie că vorbim de Sfânta Paraschiva, fie că vorbim de Smiley sau… Armin van Buuren.
Criticile vor trece, comentariile răutăcioase se vor pierde în hăul algoritmului, iar vitejii de pe Internet vor găsi altceva pe care să fie supărați săptămâna viitoare. Rândul credinței și măreția Iașului vor rămâne însă mereu acolo. Pentru că ura n-a zidit niciodată nimic, pe când rostul celor ce știu de ce trăiesc și cui se închină nu poate fi dărâmat de niciun val de venin virtual.
Dumnezeu și Sfânta Cuvioasa Parascheva să vă dăruiască tuturor, pelerini osteniți, ieșeni inimoși, dar și celor ce încă mai caută drumul spre lumină, sănătate, pace în suflet, bucurie în case și putere de a face binele!
Să rămânem uniți în dragoste, fapte bune și credință!
Hristos în mijlocul nostru! Este și va fi! Amin!
Autor: Pr. Dan Damaschin, FB.