Eretic sau păgân prin naștere, e din Voia lui Dumnezeu. Chiar dacă pare șocant ce vă spun, totuși, așa este. Gândiți-vă mai bine.
Pentru că a te naște este a vrea din partea lui Dumnezeu și nu a îngădui.
Răul și păcatul nu este voit de Dumnezeu, ci este îngăduit de El, dar este limitat tot prin voința lui Dumnezeu, adică are inclusiv un sfârșit bine știut de Dumnezeu, în atotștiința Lui.
Nașterea unui om, aducerea lui de la neființă la ființă, nu e sub semnul îngăduinței, ci al voinței lui Dumnezeu.
Pentru că nimeni nu poate alege în ce familie să se nască, ce credință să aibă familia lui, în ce neam și în ce timpuri ale istoriei neamului omenesc să vină în această lume. E alegerea exclusivă a Creatorului.
Cei care se nasc într-o familie de creștini ortodocși, practicanți sau nepracticanți, educați sau needucați, bogați sau săraci, etc, iarăși, nu este alegerea omului, ci numai a lui Dumnezeu.
Însă eretic prin desprindere în mod voit de Biserică, e alegerea omului. E cu totul altceva.
Cine nu a fost niciodată în Biserica lui Hristos, nu poți să spui despre acela că s-a desprins vreodată de Biserică, pentru că efectiv nu a fost prins în ea pentru a vorbi de o desprindere de ea. Asta pentru a fi cinstiți și în Adevăr până la capăt.
Poruncă avem de la Bunul Dumnezeu să iubim pe toți oamenii, iar aceasta presupune în primul rând să fii cinstit și corect cu toți oamenii.
Sfinții Părinți spuneau să nu stai de vorbă cu ereticul, dar cu ceea ce însemna eretic în concepția lor, nu în concepția noastră, care de multe ori e foarte eronată în contemporaneitate.
Pentru că niciodată cineva nu era declarat eretic de către Biserică până nu se stătea de vorbă cu acela, cu multă îngăduință și dragoste creștină, pe teme de credință și mai ales unde acea persoană avea probleme de înțelegere în anumite aspecte ale credinței, pentru a nu se desprinde de Biserică și de comuniunea Sfinților. Dar după ce acela nu asculta și accepta toate consecințele, atunci era și logic că nu mai ai ce să vorbești cu unul ca acela, pentru a nu te atrage în rătăcirea lui și nu pentru dispreț sau desconsiderare personală.
Când cineva era declarat eretic de către Biserică, aceasta se făcea cu durere și nu cu plăcere. Pentru că efectiv se tăia un mădular din Trupul tainic al lui Hristos. Aspectele acestea trebuiesc înțelese foarte bine pentru a nu deveni străini de Duhul Sfinților Părinți.
Pe vremea Mântuitorului Iisus Hristos erau eretici ?!?
Da, bineînțeles. Dar tot prin naștere și nu prin alegerea lor.
Samarinenii sunt unii dintre aceia. Samarinenii moșteneau credința eretică a părinților și strămoșilor lor, prin naștere. Ei nu aveau voie să se închine la Templul din Ierusalim. Contextul e complex. Se pot cerceta mai mult aceste amănunte istorice din timpurile străvechi ale poporului evreu.
Cumva Mântuitorul Hristos fugea de a sta de vorbă cu samarinenii eretici despre credință ?!?
Nu, nicidecum. A vorbit la fântână cu samarineanca. A stat în Samaria două zile și le-a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu și despre închinarea lui Dumnezeu în Duh Sfânt și în Adevărul Său. Chiar acei samarineni au fost primii care au spus despre Iisus din Nazaret că ei cred că El e Mântuitorul lumii, după ce Mântuitorul a stat și a vorbit cu ei și a mâncat cu ei la masa lor.
Că de unde să cunoști Adevărul, dacă nu te-ai întâlnit niciodată cu EL ?!?
Dar se ruga Mântuitorul Iisus Hristos împreună cu samarinenii ?!?
Nu. Niciodată nu găsim menționat acest lucru în Evanghelie. Nu mergea la templul lor și nici la lăcașurile lor de rugăciune.
Dar pentru fapte de moralitate îi dădea Hristos exemplu de urmat pe samarineni ?!?
Da. E suficient să citim din Evanghelie parabola cu samarineanul milostiv și vom înțelege foarte bine ce a vrut să spună acolo Mântuitorul Iisus Hristos, despre mila și iubirea față de tot omul din lumea aceasta.
Ne rugăm pentru toți la Bunul Dumnezeu să-i ajute să vină la Dreapta Credință în Hristos și la cunoștința Adevărului. Că fără alegerea lui Dumnezeu și fără ajutorul Lui, nimeni nu poate nimic cu de la sine putere. Încercăm să și vorbim cu ei despre dreapta credință, dacă nu au cunoscut-o vreodată. Dacă vedem că persistă în rătăcirea lor, atunci nu mai continuăm dialogul cu ei, dar ne rugăm lui Dumnezeu să-i miluiască și să-i înțelepțească.
Însă rugăciunile împreună cu cei străini de Dreapta Credință în Hristos și împărtășirea cu ei, nu este de folos, pentru ei, în primul rând. Acest refuz este pentru ai îndemna să renunțe la rătăcirea lor. Rugăciunile împreună cu ei certifică faptul că aceia nu ar fi în rătăcire de la Dreapta Credință în Hristos, iar aceasta este înafara Adevărului și devenim complice la păcatul lor. S-ar relativiza Dreata Credință în Hristos. Ceea ce trebuie evitat cu mult discernământ.
Nu judecăm noi pe nimeni, în locul lui Hristos, de cine se mântuiește și cine nu se mântuiește, dar știm sigur că Biserica lui Hristos naște Sfinți în Împărăția lui Dumnezeu, iar noi în Biserica Lui la aceasta și suntem chemați, de aceea suntem în comuniune cu toți Sfinții lui Hristos din Biserica Biruitoare din Cer. Precum în Cer, așa și pe pământ.
Ne rugăm pentru mântuirea lumii, așa cum se roagă Biserica lui Hristos de 2000 de ani, cu nădejde în Pronia lui Dumnezeu și nu cu deznădejde.
Nu uităm niciodată că Mântuitorul Iisus Hristos a plătit o dată pentru totdeauna pentru păcatele întregii lumi la Crucea Golgotei.
Iar dezlegarea Lui arhierească, de Arhiereu absolut, în timp ce aducea Jertfă și se aduce pe Sine Jertfă supremă, sângeroasă, pentru mântuirea lumii, prin cuvintele acestea au fost :
<< Tată iartă-i, că nu știu ce fac ! >>
Pentru că neștiința și neînțelegerea deplină duc în toate rătăcirile pe mulți oameni.
Cei înșelați de demoni nu-și dau seama că sunt înșelați, de aceea și evită schimbarea lor de gândire. Ba încă mai sunt și vehement împotriva celor ce le-ar face observație că sunt pe o cale greșită.
De aceea, acel “iartă-i Doamne, că nu știu ce fac”, este după model hristic.
Totul se leagă și se dezleagă prin cuvânt și mai ales prin Cuvântul absolut – Dumnezeu făcut Om pentru mântuirea întregului neam omenesc.
Dacă ne înduhovnicim, prin conlucrarea noastră cu Harul lui Dumnezeu, în Biserica lui Hristos, Trupul Său tainic, atunci vom putea privi lumea prin ochii milostivi și iubitori ai lui Hristos, Mântuitorul lumii … și ne vom ruga cu nădejde pentru toți. Nu împreună cu toți, ci doar pentru toți. Amin.
- un text de Protosinghelul Dimitrie Ivașco
