O altă dispariție remarcabilă este cea a „copiilor rușinoși” din alte vremuri, a copiilor sfioși pe care nu-i auzeai.

Ei au fost înlocuiți de copiii tupeiști, care au mereu un comentariu pe țeavă, emis în regim acut și despre care părinții au impresia că sunt foarte simpatici — nu, nu sunt simpatici, sunt doar prost crescuți și foarte enervanți. Tonalitatea mereu ridicată, de tip desen animat a copiilor de acum este din același film al tupeului, al proastei creșteri, al lipsei de autocenzură și mai ales al lipsei de rafinament care le va profila personalitatea pentru toată viața. Ușurința cu care intră în conversații cu străinii — cu care sunt per tu, se înțelege — nu este un semn de sociabilitate, ci tot un semn de tupeu de prost-gust, căci chiar dacă odrasla ta este cea mai minunată din lume (nu, nu este), cel mai probabil nimeni nu are chef să interacționeze cu ea când are un milion de alte lucruri importante în minte sau chiar se află într-o conversație cu altcineva, poate chiar cu tine.
Habar n-aveți cât de important e să revină copiii tăcuți din alte vremuri, care știu să se stăpânească, fără să aibă nevoie să fie centrul atenției, copiii care se știu face iubiți în liniște.

Autor: Anca Radu,FB