O poveste pentru asistentele care îngrijesc prematuri şi nou-născuţi …

“Lucruri pe care asistentele le pot învăţa de la prematuri
Nu ai ales terapia intensivă neonatală. Nu ai ales tuburile, studiile firele şi îngrijorările. Nu ai ales să devii părinte prins în temeri şi incertitudini. Dar ca părinte al unui prematur mic nu ai de ales. Dar eu am putut alege. Ca asistentă am ales terapia intensivă neonatală şi continui să aleg acest loc în fiecare zi când trec printre uşile terapiei intensive neonatale. Aleg să fiu acolo în cele mai întunecate momente, în situaţii de panică, în acele momente de nesiguranţă şi în acele momente de teamă. Aleg să fiu acolo în momentele fericite, primele, martor al creşterii şi dezvoltării acestor micuţi copii zi de zi. Aleg să fiu acolo indiferent de ce se întâmplă şi sper că pot face ceva, într-un fel sau altul chiar dacă acel ceva pare mic sau nesemnificativ unora. Dar în această alegere aleg întotdeauna cu ochii deschişi spre tabloul întreg. Văd dincolo de „muncă” şi privesc la ceea ce asistentele fac cu adevărat la patul copiilor. Impactul pe care îl avem în fiecare zi şi modul în care asistentele interacţionează cu prematrii şi familiile lor, interacţiune care face cu adevărat diferenţa. Prin aceste interacţiuni cu părinţii premătureilor am învăţat unele din cele mai importante aspecte ale nursingului în terapia intensivă neonatală. Părinţii acestor pitici mi-au arătat o parte a terapiei pe care puţine asistente au timp să o vadă prin ochii lor şi sunt recunoscătoare părinţilor pentru această lecţie. Iată aici o listă de lecţii pe care le-am învăţat de la părinţii premătureilor din terapia intensivă neonatală, lucruri care nu se învaţă la şcoala de nursing şi sunt cu adevărat lecţii de viaţă, direct de la patul copilului:
1) e vorba despre mai mult decât nişte numere. A fi asistentă în terapia intensivă neonatală nu înseamnă doar că ai grijă de nişte copii fragili din punct de vedere medical concentrându-te pe rutini, numere, prescripţii, statistici, medicaţie şi terapii ci şi să oferi îngrijiri developmentale blânde, suportive, cu atenţie la răspunsul copilului, individualizat şi concentrat pe nevoile fiecărui copil şi fiecărei familii în parte.
2) oferirea unui mediu înconjurător suportiv. Tehnologia medicală este foarte importantă pentru creşterea şi dezvoltarea acestor premăturei dar la fel este şi atingerea iubitoare a părinţilor. Oferirea unui mediu înconjurător care să încurajeze dezvoltarea fiecărui copil şi familiei sale ar efecte benefice care promovează nu doar prognostice pozitive medicale ci şi emoţionale pentru părinţi.
3) concentrarea pe familie. Îngrijirea centrată pe familie este mai mult decât un simplu concept, protocol sau frază pompoasă pentru terapiile intensive neonatale cu camere separate pentru fiecare copil în parte. Îngirjirea centrată pe familie este un mod de nusring care cuprinde întreaga familie şi se concentrează pe importanţa acesteia în îngrijirea copilului lor. Implicarea părinţilor nu numai prin informare despre aspectele medicale ci prin recunoaşterea copilului ca parte a familiei şi a familiei ca parte a echipei de terapi intensivă neonatală. Este important ca părinţii să fie implicaţi în rutina de fiecare a terapiei, recunoscând rolul său central în îngrijirea copilului lor şi sprijinirea părinţilor care îşi îngrijesc şi iubesc copilul în această călătorie.
4) fiecare copil e special. Aspectele medicale ale îngrijirii neonatale sunt importante dar acestea nu trebuie să reprezinte singurul focus în terapia intensivă neonatală. Părinţii doresc să ştie ce se întâmplă cu copilul lor dar nu doresc să afle chiar fiecare detaliu medical ca la carte. Discuţia cu părinţii trebuie să aibă loc individualizat şi nu ca despre orice alt caz. A învăţa părinţii să privească dincolo de tuburi şi fire şi să-şi vadă copilul aşa cum este îi va ajuta să construiască o legătură cu copilul şi va aduce o nuanţă de normalitate unei situaţii care este departe de a fi ideală. Această călătorie este cel puţin dificilă şi a aduce un strop de bucurie prin încurajarea părinţilor să recunoască unele mici momente ale terapiei intensive neonatale este esenţial. Părinţii trebuie ajutaţi să urmărească progresele pe care le fac piticii şi să sărbătorească fiecare din aspectele pozitive acestei călătorii. A-i face pe părinţi să înţeleagă ci aceste momente contează nu numai pentru ei ci şi pentru tine, ca asistentă şi că eşti acolo pentru a-i însoţi în această călătorie e un lucru enorm de important.
5) dezvoltaţi o relaţie. Tineţi minte şi, din când în când, lăsaţi motoarele un pic mai încet şi ascultaţi părinţii. A oferi suport emoţional este un aspect imens de important al nursinului în terapia intensivă neonatală. A ajuta părinţii să îşi exprime sentimentele îi va ajuta să aducă la normal aceste sentimente. Construirea unei relaţii cu păinţii îi va ajuta să-şi găsească echilibrul pe acest teren emoţional. A avea o relaţie pozitivă şi suportivă şi un mediu de încredere pentru părinţi este foarte important pentru ei. Părinţii nu vor ţine minte exact ce ai spus, ce ai făcut dar îşi vor aminti cum au fost afectaţi de prezenţa şi atitudinea ta. Îşi vor aminti că i-ai ascultat, că i-ai sprijinit ţi că le-ai arătat că îţi pasă.”

Sursă: FB.com – După Jodi Dolezel / preemies.about.com