BINECUVÂNTAȚI ȘI NU BLESTEMAȚI
Din Sfânta Scriptură aflăm că este nefiresc ca din aceeași gură să iasă binecuvântarea și blestemul (Iacov 3, 10).
Dintru început, trebuie să spunem că, în Biserica lui Hristos, blestemul este îndreptat doar către diavol. Acest lucru este evident în rugăciunile întocmite special de către Sfinții Părinți pentru îndepărtarea demonilor și a lucrării acestora.
Cel mai cunoscut exemplu sunt Molitvele Sfântului Vasile cel Mare: “Te blestem pe tine, începătorul răutăților și al hulei, căpetenia împotrivirii și urzitorul vicleniei. Te blestem pe tine, cel aruncat din lumina cea de sus și surpat pentru mândrie în întunericul adâncului”.
Prin urmare, Mântuitorul Iisus Hristos, fiind Capul Bisericii Sale, nu rostește niciodată blestem asupra oamenilor, oricât ar fi ei de vinovați, ci numai asupra demonilor, începătorilor răutăților și ispititorii tuturor oamenilor.
Iar acel :
“Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui” (Matei 25, 41) se înțelege cel mai bine cu sensul de: “sunteți îngerii lui, ai diavolului”. Adică acolo, prin “capre” se ascunde taina judecării îngerilor căzuți, care și ei vor fi judecați la sfârșitul acestei lumi.
Anatema, dată istoric de Biserică, nu înseamnă blestem, ci separarea ereticilor de Biserica lui Hristos, până la pocăința și îndreptarea acelora.
Sensul propriu al cuvântului anatema, în greaca veche, desemna ceva care a fost separat spre a fi ridicat. Cuvântul este compus din “ana” – o prepoziție ce indică o mișcare ascendentă -, respectiv “thema” – parte separată.
Și iarăși, cuvintele psalmilor nu îi blestemă pe oameni, ci numai pe diavol și pe îngerii lui căzuți, de aceea diavolii nu suportă citirea psaltirii în Duhul Sfânt și în Adevăr, dar suportă și chiar se bucură dacă cineva dintre oameni citește Psaltirea cu gând de ură, de blestem al altor oameni, considerați vrăjmași.
Nu tot cel ce citește din Sfânta Scriptură înțelege totul așa cum se cuvine, în Duh și Adevăr, având nevoie de un povățuitor duhovnicesc încercat și înțelept în cele duhovnicești, pentru sporire duhovnicească și sfințirea vieții în Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.
________________
* un text de Protosinghelul Dimitrie Ivașco
