Sâmbătă, a fost Marșul pentru Viață, un eveniment dedicat pruncilor născuți și nenăscuți, care a devenit o frumoasă tradiție.
Am aflat, însă, din presă, că la Cluj-Napoca, niște oameni (dacă pot fi numiți astfel) au lipit afișe pro avort, în care este folosită imaginea unui prunc, alături de mesajul: „Avort sigur și accesibil pentru toată lumea!”.
Simbolistica mesajului este aceea că bebelușii, pruncii, sunt un pericol oameni și e nevoie e o „mână sigură” pentru a-i elimina.
Pe lângă aceasta, în cel mai pur stil Orwell, pe afiș se scrie că nașterea de prunci înseamnă „moarte, violență și suferință”. Ca și cum, avortul, care înseamnă uciderea pruncului nevinovat, ar fi bucurie și pace!
Această minciună nu este doar demnă de romanele distopice, în care războiul era egal pace, ci demonică de-a dreptul.
Cine poate gândi că nașterea de prunci înseamnă „violență și moarte”? Cine le poate băga în cap, unor adolescenți, așa ceva?
Cum a ajuns o astfel de gândire, în țara noastră? Cum am ajuns de la bucuria vieții la cultura morții?
Și cel mai important: ce viitor poate avea un neam, în care se promovează așa ceva, în mințile tinerilor?
Auziți tot timpul vorbindu-se despre „extremism”. De cele mai multe ori, „extremiști” sunt numiți cei care consideră că familia este bazată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie sau că fiecare națiune are dreptul la țara ei și să-și aleagă conducătorii.
Dar există un extremism mai mare decât acela de a promova ideea că pruncii sunt un pericol, care trebuie stărpit „în mod sigur și accesibil”?
De ce nu se revoltă deontologii în fața unei asemenea abominații, unei gândiri care i-ar face să roșească și pe bolșevici? De ce nu-i caută presa pe autorii manifestelor acestea, ca să-i vedem și noi la chip?
Nu cumva pentru că am descoperi, că au legături cu cercurile de putere, cu ONG-urile care au beneficiat de burse de la Bruxelles?
În condițiile acestea: cine sunt adevărații extremiști?
