Venirea la Biserică şi ţinuta în cadrul Sfintei Liturghii

0
Foto: Doxologia.ro

Foto: Doxologia.ro

Distribuie acest articol

Pentru ca cineva să se poată împărtăşi cu Sfintele Taine, trebuie ca mai întâi de toate să vină la Biserică. Din perspectiva Sfântului Ioan Hrisostom, orice creştin care vine la Sfânta Liturghie este dator să se şi împărtăşească la momentul potrivit şi cuvenit. Sfântul Ioan nu împarte credincioşii în două categorii: cei care doar asistă la slujbă şi cei care se împărtăşesc. Nu! Ci odată ce ai venit la biserică, trebuie să fii pregătit să te şi împărtăşeşti. Ca stare sufletească, noi trebuie să păstrăm o linişte totală, fiind atenţi la desfăşurarea Sfintei Slujbe, fiind convinşi că ne aflăm în prezenţa lui Iisus Hristos Însuşi. De asemenea, în timpul Sfintei Liturghii credinciosului i se cere o participare activă şi conştientă51. Mai mult decât atât, toţi trebuie să fim înflăcăraţi şi entuziasmaţi, să avem sufletele clocotitoare, să fim cu minţile treze şi să nu ne apropiem cu scârbă sau cu paşi şovăitori52. Aceasta nu este un lucru imposibil ori cu neputinţă de îndeplinit, mai ales dacă ţinem seama că „din cele o sută şaizeci şi opt de ceasuri ale săptămânii, măcar unul să fie dat lui Dumnezeu în întregime”. Vom fi înflăcăraţi şi entuziasmaţi, vom avea minţile treze doar dacă, mai dinainte de a veni la biserică, ne-am cercetat pe noi înşine (potrivit Cuvântului Sfântului Apostol Pavel: „Să se cerceteze omul pe sine şi aşa să mănânce din Pâine şi să bea din Pahar” – I Cor. 11, 28). Drept urmare, cercetarea de sine este obligatorie pentru a nu ne împărtăşi cu nevrednicie, căci, cel ce face aceasta, vinovat este faţă de Trupul şi Sângele Mântuitorului (I Cor. 11, 23 – 31).
Am văzut că Sfântul Ioan Hrisostom consideră păcatul (oricare ar fi el – cu fapta, cu gândul sau cu lucrul) un obstacol şi o piedică în vederea unirii cu Iisus Hristos în Euharistie. De aceea, pentru a scăpa de ele, trebuie mai întâi să le (re)cunoaştem pe fiecare în parte (fiindcă doar conştiinţa noastră proprie le ştie pe toate), iar cunoscându-le să ne debarasăm şi îndepărtăm de ele. Trebuie să ne înfăţişăm înaintea Domnului nostru Iisus Hristos nu doar cu trupul curat, ci mai ales cu sufletul, în alt fel fiind vrednici de toată osânda: „Să cunoaştem, dar, care sunt cele ce spurcă pe om! Să le cunoaştem şi să fugim de ele! Văd că mulţi au un astfel de obicei în biserică; se sârguiesc să vină la biserică cu haine curate, cu mâinile spălate; dar ca să se înfăţişeze cu sufletul curat înaintea lui Dumnezeu nu suflă nimeni vreun cuvânt! Şi spun lucrul acesta nu ca să vă opresc să vă spălaţi mâinile sau gura, ci că vreau să vă spălaţi aşa cum se cuvine, nu numai cu apă, ci, în loc de apă, cu virtuţi. Gura se murdăreşte cu defăimări, blasfemii, ocări, cuvinte pline de mânie, cuvinte de ruşine, râs şi glume. Dacă te ştii că nu rosteşti nici una din acestea, nici nu eşti murdărit cu această murdărie, îndrăsneşte de vino la biserică; dar dacă te-ai întinat de nenumărate ori cu aceste pete, pentru ce te osteneşti degeaba clătindu-ţi gura cu apă, dar purtând pe ea această murdărie vătămătoare şi ucigătoare”.

DESPRE EVLAVIA EUHARISTICĂ ÎN VIZIUNEA SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR – Stelian Gomboş, fto.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *