Vă scriu din poziția de mamă disperată, copilul meu „se topește”, așa cum spun unii medici și “nu știm ce să îi facem”, tot așa cum spun unii medici…

0
Caz umanitar

Caz umanitar

Distribuie acest articol

A încercat să găsească variante sa-i administreze medicamente pe cale orală și sa ma trimita acasă.
Acum are 10 luni si 4 kg 500 , varsă încontinuu și nu va mai rezista foarte mult, inclusiv fierea, pentru ca resursele lui sunt limitate.
Doamna Dr Dragomir a spus ca nu o sa reziste protocolului ei de chimioterapie, dar ca ea merge înainte cu el ca asa trebuie, intrucat protocolul trebuie urmat întocmai , cu riscul de a nu supraviețui.
M-a îndrumat sa îl hrănesc cu un lapte mult mai bogat caloric. Am ajuns înapoi la Constanta. Am ajuns înapoi la București, de urgentă (fiindcă operațiile s-au spart din cauza faptului ca pielea lui, prin prisma chimioterapiei, a cedat). Medicii de la spitalul Marie Curie ne sugerează o alimentație diversificata. Copilul se degradează constant, continuu. Nimeni nu știe ce sa facă. Toată lumea încearcă ceva.
Ei nu au soluții la problema mea și insista pe un protocol vechi,în timp ce el se stinge pe picioare și e dreptul lui la viata.
Am primit toate documentele necesare din Franța și spun ca cel mai potrivit tratament pentru el și îngrijire este in afara tarii datorita vârstei și bolii care este cancer pe trunchiul cerebral. Meduloblastom de gradul 4 . O tumoare pe centrul nervos al organismului și ea insista pe continuarea unui protocol și se opune dreptului lui de a trai și de a avea o șansă la viata , în condițiile în care dr Dragomir nu ii da nici măcar o șansă și ne a spus direct acest lucru.
TOTUSI… dacă copilul a fost acceptat la tratament in Franta, dacă exista suspiciuni ca diagnosticul ar fi greșit, dacă situația ii depășește pe medicii din România, care este motivul OBIECTIV pentru care nu obținem semnătura pentru a pleca la tratament?
Riscurile sunt asumate de către părinți.
Tratamentul din Franta este șansa la viața a lui William. De ce nu ii este respectat dreptul la viața?
De ce, deși suntem in Uniunea Europeană, nu avem acces la sistemul de sănătate?
Întrebări care încep cu “de ce” adresate și rămase fără răspuns.
Avem nevoie de ajutor. Nu mai știu ce sa mai fac… Orice minut contează!!
Bineînțeles ca nu doar am așteptat, așa ca am trimis blocul de parafina la Medlife, pentru analiza genetica… Timp de o luna jumătate, in care nu am primit răspuns, nu am primit termen, nu am primit nicio informație, mi s-a comunicat faptul ca instituția nu dispune de mijloacele necesare pentru a testa proba și nici nu va dispune.
Încă o încercare eșuată de a-mi salva copilul. Încă un refuz.

Pentru ajutor, contactați urgent pe doamna Teodora Bodeanu, Facebook. (text & foto)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *