Vocea profetică care nu poate fi inhibată

Dumnezeu se face auzit în lume prin vocea profetică a slujitorilor săi, mai vrednici sau mai puțin vrednici.
Ceea ce deranjează puterile acestei lumi este faptul că Biserica, fiind o instituție divino-umană, nu poate fi niciodată cumpărată în întregime. Mereu vor apărea, pe ici, pe colo, vocile profetice care condamnă fărădelgile acestei lumi și îndeamnă oamenii la pocăință și viață curată.
Ceea ce le deranjează și mai mult este impredictibilitatea acestor voci, pe care niciun fel de slavă deșartă nu le poate inhiba în întregime. Ele pot apărea oricând, oriunde, de la oricine – uneori chiar de la persoanele de la care te-ai aștepta cel mai puțin. Chiar dacă toți cei care s-au ridicat sunt eliminați iar restul este redus la tăcere, va apărea fix din rândul lor alți care se vor ridica – s-a ridicat împotriva țarului Ivan cel Groaznic precis Sfântul Filip, mitropolitul Moscovei, omul lui de încredere și prieten din copilărie.
Pentru că aceasta caracteristică nu ține de nevrednicia slujitorilor lui Dumnezeu, ci ține de însuși Dumnezeu, care inspiră pe unii să poarte această responsabilitate, iar din rândul slujitorilor lui, mereu va fi cineva dispus să o asume. Tocmai aceasta este o dovadă a proniei lui Dumnezeu, căci asemenea scenarii nu există în alte religii.
De aceea, Biserica nu este și nici nu poate fi realistă, pragmatică, machiavellică. De sigur că vocația respectivă o face mai vulnerabilă, mai „naivă”; motivul pentru care realiștii se uită la ea cu aere de superioritate. Dar slujitorilor fideli ai lui Dumnezeu nici nu le pasă, pentru că Domnul lor le-a spus: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta (Evanghelia după Ioan, 18:36)”.
Imagine: Icoana tăierii capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul.