Sfinții, cunune ale ortodoxiei, modele vii de nădejde și iubire pentru Hristos.

V-ați gândi vreodată cât de săraci am fi fără cei care în pustii, nopți la rând, plâng și pentru păcate noastre?
Cei care petrec ore în șir în rugăciune pentru ca și noi să ne putem bucura de liturghie?
Cei care din dragoste pentru Dumnezeu și pentru aproapele sunt mereu alături de noi, lasând deoparte totul?
Sfântul Ioan Iacob de la Neamț a fost mereu în slujba aproapelui. Orfan de la o vârstă fragedă, Sfântul va urma chemarea monahală și va intra în mănăstire la Neamț, având ca ascultare infirmeria și biblioteca.
Arzând cu inima pentru Hristos va pleca pe urmele Mântuitorului, în Țara Sfântă, unde va suporta greutățile pustiei Hozeva, bolile, ispitele și încercările, având mereu nădejde în Dumnezeu, până în ultimul ceas.
Tăcut, ascultător, smerit, iubitor de carte și poezie, tămăduitor al sufletelor bolnave, Sfântul Ioan Iacob reprezintă o făclie arzătoare a sfințeniei românești în împărăția lui Dumnezeu.
Cum putem noi răsplăti bunătatea și ajutorul Sfinților?
Vorbind cu ei în rugăciune și cunoscându-le viața.