20.000 de suflete, un singur dor

Nu este vorba despre un meeting într-o piață centrală a unui oraș, nu este vorba despre un protest sau o revendicare de drepturi, ci e vorba despre pelerinajul “Calea Sfinților”, eveniment ce are loc an de an, la Iași, în cinstea Sfintei Cuvioase Parascheva.
Cuminți, cu lumânări în mâini, cu emoție în suflet și în glas am urmat Cuvioasei pe străzile Iașului. Ploaia s-a oprit înainte ca racla cu Sfintele Ei Moaște să fie scoase în pelerinaj, iar peste îmbulzeala și vacarmul străzilor s-au așternut rugăciunea și bucuria.
Bucuria revederii cu cea care de fiecare dată ne alină durerea, ne încurajează și ne apară, fiind călăuză vie către Dumnezeu.
Pe Calea Sfinților, racla Cuvioasei s-a oprit în fața maternității Cuza Vodă, de unde a binecuvântat mamele și copiii în nevoie. Au poposit apoi la biserica Sf. Sava, acolo unde în 1402, Alexandru cel Bun era găzduit împreună cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou, în drumul spre Suceava. A urmat apoi biserica Sfinții Trei Ierarhi, unde Vasile Lupu primea cel mai frumos odor al Moldovei, moaștele Cuvioasei Parascheva și unde acestea au rămas până în 1887.
Pe Calea Sfinților s-au împletit ca într-o cunună nădejdea și conștientizarea prezenței vii a lui Dumnezeu prin Sfinții Săi. Am devenit cu toții, preț de o oră, pelerini ai Sfintei și martori ai dragostei ei pentru noi românii.
Prin pelerinii săi, de la Iași și până în București, în luna lui octombrie, înflorește o Românie întreagă, având ca flori de binecuvântare pe Sfânta Parascheva și Sfântul Dimitrie cel Nou.